Cine e in spatele arestarilor din fotbal si mafia imobiliara pe care le vedem zilele acestea? Raspunsul la intrebarea asta e viciat chiar de forma in care e formulata. Nimeni nu are interese atat de diverse incat, ca un popicar exceptional, sa dea jos dintr-o lovitura un magnat ca Puiu Popoviciu, un cap al lumii interlope ca Gigi Becali si o retea consolidata din mafia sportiva, unde trucarea rezultatelor este norma, iar jocul corect – exceptia. Diversi pot incerca sa profite de situatie si diversi se pot compromite referindu-se la ea. Traian Basescu a facut ambele, amestecand interventia adecvata cu gafa, aratand ca nu este el papusarul. Nici nu ma indoiam: contrar a ceea ce acrediteaza diversi imbecili pe diverse canale, Daniel Morar si Codruta Kovesi sunt niste agenti autonomi: mai mult, feluriti procurori sub rangul lor sunt destul de autonomi la randul lor, ceea ce nu inseamna neaparat impartiali: au si ei relatii, valori, vulnerabilitati.
Se intampla ceea ce am sperat: ca in Italia sau in Franta, a venit momentul istoric in care magistratura se emancipeaza de sub controlul politic. Avem deja si judecatori amenintati cu moartea, poate sa para sinistru, dar e de fapt un semn pozitiv (noi, ziaristii, primim de mult amenintari cu moartea, asa ca welcome to the club). Incepem sa avem magistratura cu putere si, oricate laturi s-ar turna de catre comentatori sau oameni politici pentru a eclipsa aceasta evolutie si a o face una cu malul cotidian, ea ramane.
E greu sa extragi orice din mal la noi. Uite cum povestea democratiei avortate din Republica Moldova devine un pretext pentru noi valuri de campanie electorala. Cum am mai spus si altadata, suntem niste provinciali cu influenta externa zero: daca aduni putinele reactii de sprijin din Occident, ele au venit, toate, pe canale neguvernamentale. Unde sunt politicienii populari sau socialisti care,
