Cîteva neprevăzute încrucişări de drumuri, cîteva întîlniri, îndepărtate în timp, petrecute prin 1952, poate în 1953, subzistă vii în memorie graţie amestecului în acele împrejurări a persoanei lui Ionel Teodoreanu, autorul romanelor La Medeleni, lectură nelipsită din bagajul intelectual al celor mai mulţi dintre adolescenţii vremurilor de după Primul război mondial. Trecuseră de la debutul său 30 de ani buni, în care timp adunase la activ un teanc impozant de cărţi, începînd cu Uliţa copilăriei şi continuînd cu Turnul Milenei, Crăciunul de la Silvestri, Lorelei, toate, titluri acreditate de un succes de public invidiabil pentru orice scriitor. Se mai adăuga la faima prozatorului faptul că venea din cercul Vieţii Româneşti şi intrase în cariera literelor ocrotit de simpatia ce i-au purtat-o, de la primii paşi în meandrele literare, Ibrăileanu, Sadoveanu, Mihail Ralea. De altminteri, ambianţa elevată ce caracteriza întreaga grupare ieşeană fusese evocată de Ionel Teodoreanu într-o altă carte, la rîndul ei celebră: Masa umbrelor. Erau, aşadar, motive destule ca persoana scriitorului să fie înconjurată cu maximum de interes, oriunde şi-ar fi făcut apariţia întîmplătoare. Spun întîmplătoare, dar, de fapt, cum s-au petrecut lucrurile la data de care va fi vorba îndată, putem zice că a fost o apariţie mirifică, binecuvîntată. Arăta splendid. Plesnea pe bustul lui atletic un jerseu subţire, petrecut pînă în gît Tineri şi mai puţin tineri, relativ de curînd adunaţi laolaltă în serviciul Editurii pentru Literatură, care fusese înfiinţată în locul şi chiar în localul fostelor Fundaţii Regale, îngrijeam ca literatura să-şi păstreze oarecare suflu original, într-o vreme de generală uniformizare sub presiunea ideologiei comuniste, a partidului unic, acaparator al puterii în stat şi al deciziilor asupra destinului tuturor categoriilor de cetăţeni. Epoca proletcultistă făcea