Romania nu reuseste sa aiba prieteni si nici sa-si convinga aliatii sa-i sara in ajutor atunci cand are nevoie. Desi a fost primita in Alianta Nord-Atlantica si in Uniunea Europeana, Romania continua sa se poarte acolo ca ruda saraca si tematoare, care prefera sa astepte la usa decat sa fie certata ca murdareste covoarele scumpe. Presedintele Traian Basescu s-a temut sa puna pe axa Bucuresti-Londra-Washington dramele de la Chisinau si nu a mai vorbit la telefon nici cu omologul sau rus, Dmitri Medvedev, nici cu vechiul sau amic Vladimir Putin. Cererile democratice ale tinerilor moldoveni, convertite in diversiuni securistice de profesionistii de la Chisinau, au primit din Romania doar discursuri retorice. Fratele mai mare de peste Prut nu a putut face nimic pentru elevii, studentii si profesorii moldoveni care au avut curajul sa se revolte impotriva unui regim represiv.

Fratele mai mare de peste Prut nu stie insa cum sa-si valorifice pozitia din NATO si UE si nu stie cum sa foloseasca pedalele pe care le are la dispozitie. Fratele mai mare de peste Prut nu a incercat nici macar sa se foloseasca de indrazneala polonezilor si a statelor baltice pentru a promova o platforma pro-Moldova in organizatiile euroatlantice.

Timiditatea Bucurestiului de a vorbi lumii civilizate despre intamplarile tragice de la Chisinau si de a-i cere explicit ajutor sugereaza nu doar neindemanare, ci si dezinteres pentru o regiune in care se vorbeste mai ales romaneste. Echivocul faptelor este suplinit de vorbe si promisiuni venite la spartul targului. Lipsita de avocati, Romania este nevoita sa improvizeze o autoaparare intuitiva, bazata pe o morala provizorie.

Liderii romani nu sunt de fapt interesati catusi de putin de ceea ce se intampla in Republica Moldova, dar de dragul voturilor se declara preocupati si se prefac ca intind peste Prut poduri binefacat