Am luat cartea Laurei Andreşan, Bărbaţii la feminin, pentru că voiam ceva care să mă şocheze. Ştiam despre "fenomenul" Laura Andreşan, asistasem, întîmplător, la povestea ei de hărţuire sexuală (din partea unui "tînăr politician", cum îl numea ea pe atunci) şi urmărisem evoluţia ei ulterioară de "divă" a sexului de lux. În condiţiile acestea, aşa cum reieşea şi de pe site-ul ei, volumul trebuia să fie ori ceva tare scîrbos, ori ceva incendiar, cu dezvăluiri despre clienţii fostei jurnaliste; ori o combinaţie a amîndurora.

După ce, în cele din urmă, reuşesc să cumpăr cartea (care, de altfel, costă 30 de lei şi a apărut greu pe tarabe), dezamăgire: Laura Andreşan scrie, în mare, ca o fată bună... Nu porcos, obscen etc., ci mai curînd drăgăstos, sentimental... După cum îmi spunea o prietenă, scrisul ei seamănă cu acela al unei adolescente din primul ei jurnal sau dintr-un oracol: şi, uite, a apărut şi băiatul ăla, era aşa şi pe dincolo, m-a scos la un suc...

Desigur, în cazul Laurei, nu e vorba de băieţi, ci de bărbaţi. Despre majoritatea celor cu care "a avut relaţii" (îmi place terminologia oarecum ambiguă, care presupune mai mult, fără să ştii exact ce...), Laura vorbeşte... de bine: "Ne-am văzut relativ recent, la o ţigară. Vali este melancolia clipei ce mi-a adus iluzia femeii. E o persoană pe care o păstrez cu drag în inima mea... face parte din ce-a fost deosebit, provocator...".

În cazul autoarei noastre, contează mult şi contextul: unde au dus-o respectivii masculi. Bărbaţii se judecă după hotel: "Ne-am petrecut prima noapte de amor într-un hotel din Cluj-Napoca, un hotel oarecare, nimic spectaculos... aşternuturi albe, curate, sucuri şi vin în minifrigider". Dar şi după modul în care fac dragoste: "Un bărbat ce adora femeia, o răsfăţa, o mîngîia, era atent... şi toate aceste gesturi le făcea cu mult prea vădită plăcere. Lingea, săruta, m