Poate curge sânge dintr-un munte? Da, dacă muntele este un munte de om. Este vorba de profesorul de chirurgie Sorin Simion, şeful clinicii de chirurgie generală de la Spitalul Colentina.

Când îl vezi intrând pe uşă pe profesorul de chirurgie, eşti tentat să spui că uşa nu este numărul lui. Cu statura lui de luptător local kombat umple până la ţâţâni uşile. Ei bine, omul acesta care operează de dimineaţă până seara, care salvează vieţi, s-a trezit în plină hemoragie digestivă. Şi nu o hemoragie, ci vreo trei. Pur şi simplu curgea sânge din stomacul lui. Nu avusese ulcer, dar stresul îi deschisese robinetul sângelui în stomac. Muntele de om, chirurgul cât bradul avea hemoglobina prăbuşită la 5 în loc de 12. Sângele lui aproape nu mai era roşu. S-a internat în stare gravă chiar în clinica unde e şef. Şi învăţăceii lui, cei care au deprins arta chirurgiei de la magistrul lor Sorin Simion, au reuşit să-i repare cu endoscopul vasele care sângerau. Profesorul de chirurgie Sorin Simion a avut răbdare să stea în pat doar trei zile. Şi apoi a profitat că era internat într-o rezervă de lângă sala de operaţii. Aşa că, atunci când a simţit cât de cât că-l ţin genunchii a intrat în sala de chirurgie şi a operat iarăşi. Într-o zi un cancer de colon, în altă zi a salvat un stomac, a treia zi a intervenit pe un pancreas bolnav. "Trebuia să operez măcar o dată pe zi ca să nu-mi pierd antrenamentul mâinilor şi să nu mi se tocească starea de mobilizare de care are atâta nevoie un chirurg când în câteva secunde trebuie să ia de unul singur o decizie curajoasă care are drept miză ori viaţa ori moartea." Aşa că, după ce opera şi salva oameni de la suferinţă, profesorul Sorin Simion se întorcea în rezerva lui unde devenea pacient căruia i se mai montau şi lui perfuzii. Nici nu se putea să se lipească de sufletistul şi dăruitul chirurg Sorin Simion altceva decât izbânda. Acu