Suntem invitaţi acum să credem că magistraţii sunt decişi să-şi facă datoria. Am vrea să fim optimişti, dar nu putem crede că lucrurile se schimbă radical peste noapte.

Putem să stăm mult şi bine în Săptămâna Mare: pilda lui Iuda, îmbolnăvit de lăcomie şi vânzător al lui Iisus pentru 30 de arginţi, nu impresionează pe nimeni. Judecând după veneraţia de care s-au bucurat oamenii cu bani în mass- media, pe stadioane, în sate şi oraşe, am putea chiar să ne imaginăm că, dacă ar trăi astăzi, Iuda ar deveni un role model, pentru că „s-a descurcat”, a făcut rost de bani şi s-a pus bine cu puterea. Iisus cel sărac, smerit şi răstignit pe cruce nu ar satisface probabil criteriile de performanţă instituite în societatea noastră eliberată de comunism, în care de la bun început ni s-a spus să nu ne întrebăm cum au făcut îmbogăţiţii tranziţiei primul milion şi cum au reuşit să fure a doua oară casele confiscate în regimul comunist. Aş fi în stare să pun pariu că, dacă am întreba un politician care sunt valorile morale ale societăţii româneşti actuale, nu ar şti să răspundă.

Pe parcursul ultimilor 20 de ani, numărul celor care au contestat public, în numele unei ordini morale, constituirea noilor ierarhii de valori în societatea românească a scăzut constant, iar impostorii, interlopii şi escrocii au devenit mai întâi acceptabili, apoi fie parlamentari şi miniştri, fie finanţatori de parlamentari, de miniştri şi de cluburi sportive. Toţi s-au bucurat de impunitate în faţa justiţiei, care ar fi trebuit să fie gardianul ordinii morale, dobândind astfel o aură de invincibilitate şi statut de vedetă. Dacă societatea românească este astăzi într-o derivă morală, acest lucru se datorează deopotrivă magistraţilor care iau protejat pe infractori, politicienilor care au făcut presiuni asupra justiţiei şi televiziunilor care i-au glorificat pe răufăcători, multiplicând