In decembrie 1989 s-a intamplat ceva. Ce anume? – parerile sunt impartite. Fapt e ca, in scurt timp, Romania avea vreo doua mii de publicatii – asta a fost un castig indiscutabil. La unele dintre ele am inceput si eu sa colaborez, cu timiditate, pe baza faptului ca ma credeam scriitor (aveam si niste carti pierdute prin niste edituri, una chiar a aparut in ’93, la numai opt ani de cand o predasem, am lansat-o pe 1 aprilie, era de la sine inteles, culmea e c-am luat cu ea Premiul Uniunii Scriitorilor) si ce mi-e scriitor, ce mi-e ziarist, nu? In 1992, pe la sfarsitul verii, Alex. Stefanescu m-a sunat sa ma intrebe daca n-as vrea sa tin un serial umoristic in revista Zig Zag, unde scria si el (editorialul si celebra Masina de scris). Evident, voiam, mai ales ca – dupa stirea mea – urma sa fie primul astfel de serial din presa romaneasca. In cateva zile am schitat "formatul", reinviindu personajele mele favorite, Zizi si Luminita, si i-am propus lui Alex titlul "De veghe in lanul de iaurt". I s-a parut fortat si am stabilit impreuna ca serialul se va numi "Zizi in tranzitie". Cu primul episod, scris la masina mea cat un tanc, m-am prezentat la sediul Zig Zag, situat la etajul doi al unei cladiri de pe Brezoianu, in coasta parcului Cismigiu. Din fericire, la negociere a asistat si Alex, caci, atunci cand a venit vorba de bani, eu m-am blocat total si atunci a intervenit el, insistand ca trebuie sa fiu platit la standardul unui scriitor care... Ioan Matei, redactorul-sef adjunct (sefa cea mare era Aurelia Boriga), a oftat: "Eu pot sa avansez o suma, dar mi-e frica sa nu patesc cum am patit cu Mircea Diaconu: am spus cat, iar el s-a scarpinat in varful capului, s-a strambat si a zis: «Nu-i prea mult!?»". Totusi, cu aprobarea din priviri a Aureliei, Ioan a propus 1.500 de lei pe episod (o pagina si jumatate de text), in vreme ce eu incasasem cel mai mult 400 de lei pen