Dorind sa arate românilor ca pe tronul tarii a urcat un principe deschis innoirilor, un principe care a rupt vechile legaturi cu nobilimea si cu boierimea, Carol I a instaurat un obicei care a ramas valabil de-a lungul intregii sale domnii.

Astfel, de ziua sa si de ziua urcarii pe tron, a cerut sa fie aclamat de mai-marii peste bresle. Pe strazi si pe dinaintea tribunei inaltate pe bulevardul Academiei, au defilat vreme de 48 de ani care simbolice reprezentând o industrie sau o meserie ce contribuia la ridicarea statului, ori, ca in cazul Casei Capsa, la crearea unei imagini favorabile peste hotare. Seara, dupa Te Deum-ul savârsit de mitropolit, la palat erau invitati guvernul, atasatii straini si sefii breslelor, fiecare cu steagul meseriei lui, rolul de aprod revenind pâna in anul 1884 lui C.A. Rosetti, care avea grija sa sublinieze aportul fiecarei bresle la economia tarii.

Spectacolul trebuie sa fi fost inaltator, domnitorul si strainatatea luând act, anual, de ritmul progresului intr-o tara aproape rudimentara pâna in 1866. In zilele noastre poate parea un moft, atunci, insa, a fost o decizie salutara, impusa de necesitatea unui control riguros, palpabil si vizibil, obligatoriu pentru a convinge marile banci occidentale sa desferece liniile de creditare. A fost unul dintre secretele exploziei de innoire constatate in timpul domniei acestui monarh luminat, care nu dadea doi bani pe angajamente si promisiuni fara acoperire factuala, la moda astazi.

Gravura de fata, executata probabil dupa un desen realizat de Carol Szathmari, pictorul si fotograful Curtii, surprinde exact „momentul" prezentarii de catre Rosetti a invitatilor breslasi la Palat, intre acestia remarcându-se si un taran, pus simbolic, fiindca tara era inca agricola, chiar in fata lui Voda, al carui chip radiaza de satisfactie. Dorind sa arate românilor ca pe tronul tar