Vladimir Voronin, un preşedinte comunist expirat de lege şi de istorie, a trasat miercuri o sarcină de bază: informarea veridică şi corectă a opiniei internaţionale.

În lumina indicaţiilor sale şi sedus de limbajul de lemn folosit de Agenţia de ştiri „Noutăţi - Moldova”, din care am spicuit, doresc să informez, veridic şi corect, asupra faptului că tovarăşul Voronin e un dictator.

Dacă n-ar fi reprimat brutal revolta anticomunistă, brutarul din Criuleni făcut general-maior de miliţie la apelul bocancilor bolşe vici ar fi avut şansa de a intra în istorie ca un preşedinte comunist mediocru. Propovăduind o limbă care nu există - cea moldovenească -, ales de tovarăşi, iar nu de popor, putred de bogat într-o ţară extrem de săracă, comunist cu mască umană confecţionată cu sprijinul unor ambiţii, manifestate doar la nivel declarativ, de integrare europeană. Dar tot ce a făcut, de când i-a expirat mandatul, acest vânător anacronic de fascişti inexis tenţi, a cărui miliţie bate bestial oameni fără dreptul de a fi judecaţi şi apoi le cere bani pentru găzduire, îl califică la rangul de dictator.

Îl putem alătura unei galerii întregi de lideri autoritari contemporani. Cel mai la îndemână e să-l aşezăm lângă cel pe care-l lumea îl credea ultimul dictator al Europei, Aleksandr Lukaşenko, la putere de 15 ani în Belarus. Dar pentru halul în care sunt hăituiţi ziariştii locali sau străini din Republica Moldova (desigur, ne referim la jurnalismul independent şi nu la zeloasa presă de partid şi de stat) de săptămâna trecută încoace, Voronin merită să aibă nişte schimburi de opinii cu alţi mari lideri. Cu Isayas Afewerki, faimos pentru modul în care controlează mijloacele de informare în masă din Eritrea în timp ce desfiinţează alegerile. Sau cu turkmenul Gurbanguli Berdimuhammedov, care reprimă presa pe când ridică un sat olimpic fără să candideze l