Leon (Artur Steranko) lucrează la crematoriul unui spital, unde se îndrăgosteşte de una dintre asistente Anna (Kinga Preis), aşa s-ar putea rezuma lovestory-ul lui Jerzy Skolimowski. Regizorul polonez lasă deoparte tot ceea ce ar putea face să înflorească idila. Dragostea nu numai că nu este împărtăşită, dar ea nici nu este comunicată, Leon de o parte şi Anna de cealaltă trăiesc în lumi paralele separate de o fereastră, cea pe care Leon o urmăreşte şi prin faţa căreia Anna trece în cadre legate printr-un montaj domestic. Voyeurismul lui Leon este doar o etapă din povestea de dragoste, dorinţa ia naştere cu această privire care înregistrează şi cel mai mic detaliu, care încearcă să străpungă obscuritatea pentru a pătrunde în intimitatea Annei, cea care se dezbracă să se culce, cea care îşi face un ceai, cea care se îmbracă să plece la serviciu. Prin lentila obsesiei erotice, fiecare gest, fiecare mişcare a Annei apare exorbitată, magică, misterioasă. Leon însă nu are curajul să-şi mărturisească dorinţa, iar regizorul găseşte explicaţia, Anna a făcut obiectul unui viol la care Leon a fost martor fără să îndrăznească să intervină, rămânând la faţa locului şi fiind acuzat în locul adevăratului făptaş. O inhibiţie puternică îl face să păstreze şi acum distanţa faţă de fiinţa iubită. Leon nu găseşte cuvintele potrivite să-şi comunice sentimentele, izolat într-un fel de autism unde hipersensibilitatea sa atinge dimensiuni fantaste. Pe fundalul acestei atracţii se derulează imagini macabre, o mână tăiată menită să fie incinerată, mâna de pe a cărei falangă a dispărut o verighetă, Leon fiind acuzat că ar fi furat-o, cadavrul unei vaci plutind pe râu în jos, prezenţa unui topor a cărui întrebuinţare rămâne plină de ambiguitate, toate acestea creează scenariul psihotic al unui posibile crime. Regizorul întreţine până la un punct confuzia, cu toate aceste imagini crude, vi