Mircea Cărtărescu: "Ce-a fost mai întâi, oul sau găina? Pentru lumea civilizată, mai întâi a fost autostrada." Sursa: Mediafax

Autostrăzile sunt marile vene şi artere ale unei naţiuni. Am văzut, în America, panglici de asfalt care treceau prin cele mai fantastice peisaje, patru benzi dus şi patru benzi întors, de la Atlantic la Pacific. În Europa, autostrăzile au urmat vechile şi minunatele drumuri romane, una dintre cheile victoriilor acestui mare imperiu. Drumurile bune au însemnat comunicaţii bune, aprovizionare bună, viteză mai mare de reacţie în împrejurări speciale. Reconstrucţia unei naţiuni după un război sau o revoluţie ar trebui să înceapă cu drumurile.

Îndesirea reţelelor de drumuri şi înmulţirea autovehiculelor au produs, dincolo de o legislaţie, şi o etică a circulaţiei, un cod nescris al comportării în trafic, unde viaţa fiecăruia depinde de toţi ceilalţi. Suma celor care străbat drumurile la un moment dat alcătuieşte un organism viu, al cărui scop îl reprezintă siguranţa, viteza de circulaţie şi nu în cele din urmă starea psihică bună a fiecăruia dintre participanţi.

Plec către Graz fără niciun plan de călătorie, încrezător în vocea moldovenească a lui George, venind din micul ecran al GPS-ului lipit de parbriz. Placid, îmi spune când s-o iau la dreapta, când la stânga, şi nu se supără niciodată dacă nu-l ascult. Băiat bun Georgică ăsta. Străbat oraşul de la o margine la alta în nu mai puţin de o oră. Cine să ştie mai bine ororile traficului în Bucureşti dacă nu eu, răstignit pe DN 1 în fiecare zi a vieţii mele? Zi de lucru, oameni nervoşi, lumpeni de toate felurile, şmecheri. Un Opel alb îmi ia faţa la intersecţie. Fac imprudenţa să-l claxonez. La următorul semafor, Opelul mă ajunge, şi un tip cu gel în păr îmi urlă lucruri interesante. E de o agresivitate de necrezut. Când pornim, întoarce brusc volanul spre mine,