Inspectoratul General al Sigurantei Romane din Basarabia l-a arestat, la 9 februarie 1927, pe Mihail Matisin, un tanar de 21 de ani, inaltime medie, brunet, „deloc urat", acuzandu-l de „spionaj militar in favoarea sovietelor".

Agentii Sigurantei l-au urmarit pe suspect din momentul in care au observat ca, desi acesta nu avea nici o ocupatie, frecventa localurile in care aveau loc petreceri, cheltuind sume foarte mari de bani. „Intamplator", in contact cu Matisin intrase un agent al Sigurantei, care i-a marturisit ca lucreaza pentru serviciul de spionaj sovietic. Profitand de ocazie, Matisin l-a rugat sa-i puna la dispozitie detalii despre reteaua cailor ferate romane. Biroul II Informatii din cadrul Corpului III Armata a realizat, la solicitarea Sigurantei, mai multe Ordine cu caracter secret, dar false, privind exploatarea cailor ferate. Matisin a fost arestat in momentul in care a primit informatiile. La perchezitie s-a gasit asupra sa o scrisoare pe voia sa o trimita unei iubite din Cehoslovacia, mustruluind-o ca i-a scris foarte putin despre ea: „Scumpa mea pisicuta. Tu ma chinuiesti foarte mult ca sa primesc la timp scrisori. Cu ce se explica aceasta? Nu cumva ai inceput sa ma uiti? Chiar si celelalte scrisori au fost foarte scurte si in ele se vorbeste foarte putin despre tine. Te rog iarasi sa nu ma chinuiesti. La noi tote ca si in trecut: plictiseala, invat, invat si astazi la fel. (…) Totusi, te sarut tare, tare si astept un raspuns detaliat". La prima vedere pare ca Siguranta arestase un student indragostit. Doar la prima vedere. Si asta pana cand scrisoarea a ajuns in laboratoarele Sigurantei, unde s-a constatat ca recipisa fusese scrisa cu cerneala simpatica. Pe scurt, mesajul interzicea recrutarile de noi informatori deoarece „cu cat te vei intinde mai mult cu atat ai mai multe sanse sa te prabusesti". La interogatoriu, Matisin a preciz