Romania a murit de mai multe ori si nu a inviat niciodata pentru ca inca nu stie de ce a murit. Nu stie pentru ca nu i se spune si pentru ca nu cauta sa afle. Murim fara sens pentru ca traim fara sens. Ce se vede prin fereastra temnitei? Daca esti criminal impatimit, vezi razbunare, asa cum imi povestea febril, cu ani in urma, un barbat cu care am impartit acelasi compartiment de tren pe ruta Bucuresti-Iasi. Omul abia iesise din inchisoare si se ducea acasa hotarit sa-si injunghie nevasta care il inselase cu altul cit timp el statuse dupa gratii. Daca esti un om nevinovat, vezi nedreptatea. Daca esti detinut politic inchis de comunisti la Aiud, nu vezi nimic pentru ca nu ai fereastra la celula. Daca esti sfint, precum episcopul sirb Nicolae Velimirovici, vezi Invierea. De-a lungul ultimei sute de ani, Romania a fost ucisa de mai mute ori. Mai intii a fost macelarita pe cimpurile primului razboi mondial, apoi in campaniile, din Est si din Vest, ale celui de al doilea razboi mondial. Apoi a fost masacrata metodic de comunisti, cind au preluat puterea. Apoi a fost masacrata de comunisti cind au pierdut puterea. Romania a murit de mai multe ori si nu a inviat niciodata. Nu s-a sculat ca sa iasa din mormint niciodata. Mai-marii nostri nu ne-au strigat niciodata cu glasul adevarului care invie. Izgonit din cotidian, adevarul e epurat cu atentie pina si din memorie. Prezentul ne e mistificat propagandistic si trecutul ne e demitizat tot propagandistic. Generatiile care vor veni vor inlocui, expert, minciunile de azi cu minciunile de miine despre minciunile de ieri. Suferinta e de masa, istoriografia e de simpozion. Suferim cu totii, dar sensul suferintelor noastre e arhivat de specialistii in "memorie", de cei care ne scriu memoria ca si cum ar scrie un program de calculator pe care apoi il salveaza pe o discheta si ni-l introduc in "sistem". Si, daca se prinde de noi vreun