Primul răspuns la întrebarea ,,cum s-a constituit O panoramă a artei româneşti, în cadrul proiectului De la Bucureşti la Paris, finalizat prin licitaţia duplex Drouot - Novotel", ar putea fi formulat limpede şi sec: întîmplător!. Adică în afara unui plan prealabil şi dincolo de orice concept unificator. Precizarea O panoramă a artei româneşti, aşa cum am spus-o deja, este o încercare naivă de a justifica teoretic şi de a întări cultural o acţiune comercială pură, lipsită de orice mesaj explict şi fără coerenţă ideatică. Cum problema reprezentativităţii pentru arta românească nu se manifestă în nici un fel, iar selecţia opereză haotic, atît formal, cît şi axiologic, este limpede că cei care au făcut această selecţie nu cunosc nici arta şi nici piaţa românească de artă, atît cît este ea, ceea ce confirmă ideea că alegerea lucrărilor a fost facută de către partea franceză. În acest caz, faptele conduc direct către concluzia că totul s-a orientat spre piaţa franceză şi europeană. Dar şi aici se naşte o altă problemă, la fel de complicată. În cazul în care organizatorii îşi cunoşteau piaţa şi cumpărătorii, tipul de selecţie trebuia să arate cu totul altul. Un cumpărător bine cunoscut şi identificat corect în prealabil ar fi determinat mult mai multă siguranţă în opţiuni, în concepţie şi în organizare, iar aceste aspecte nu aveau cum să nu se reflecte în structura expoziţiei de la Drouot. Excesiva ei fragmentare, fără o logică interioară şi fără distribuţia pe cîteva direcţii mari, cărora să li se subordoneze totalitatea obiectelor, sugerează cu claritate faptul că nici cumpărătorul, francez sau european, căruia îi era adresată, în principiu, expoziţia, nu era, de fapt, cunoscut. Expoziţia nu s-a orientat, aşadar, către o categorie de cumpărători anume, cu un anumit nivel de cunoaştere, cu anumite exigenţe culturale şi aşteptări comercile, ci, pur şi simplu, către un