Astazi, trei expozitii din multele cu care ne imbie capitala . Trei registre plastice si trei grade de profesionalism diferite, dar o singura, onesta, credinta in rostul inalt al artei.
Gabriela Melinescu
Intre 6 aprilie si 6 mai, Galeria Dialog (curator Ruxandra Garofeanu) gazduieste o expozitie din mai multe puncte de vedere exotica: pe de-o parte, autoarea vine in spatiul plasticii dinspre literatura (este scriitoare, eseista si traducatoare), propunand efuziunile unui imaginar hipertrofiat (care depaseste in spectaculozitate performanta tehnica), si, pe de alta, se reintoarce in Romania dupa ce s-a stabilit in Suedia, in 1975, aducand dupa ea, in aceste fulguratii grafice, cateva sclipiri de aurora boreala. Cunoscuta, inainte de plecarea ei din tara, drept una dintre cele mai talentate poete ale noastre, Gabriela Melinescu s-a invrednicit ulterior, gratie acelei nelinisti proprii creatorilor autentici, sa demonstreze ca nimic din ce-i artistic nu-i e strain, si a asezat pe hartie nu doar stihuri, ci si umbra lor plastica, intr-o desfasurare de fantezie care aminteste nume precum Lewis Carroll sau Marc Chagall. O alta poeta, Iolanda Malamen, ii incopciaza perfect, in doua fraze prinse in catalogul expozitional, particularitatile: „Prima impresie la citirea desenelor Gabrielei Melinescu, singulare sau armonizate in varii compozitii, a fost ca am in fata mea gesturile unui copil genial, care-si revarsa energiile manuind exaltat pixul si creioanele carioca, pe albul hartiei, intr-o involburare fascinanta..." Nu intamplator, comentatoarea vorbeste despre „citirea" desenelor... Ele nu sunt doar povesti desenate, ci, adesea, franturi de cuvinte, asocieri de vorbe peste care se asterne larma unor linii. Niste caligrame „altfel", in care limba folosita este secretul exclusiv al poetei.
Adity Chaktravarti
La Gal
