Afectat de criză şi de vremurile actuale, modelul tradiţional al sărbătorii pare mai îndepărtat ca niciodată de imaginea din copilărie. Sursa: Răzvan Vălcănențu

Carne de miel pe toate tarabele şi în toate magazinele, să aibă omul de unde alege, bani, nu mulţi, dar cât să poţi încropi o masă de Paşte tradiţională, apoi Slujba de Înviere şi, la final, zeci, poate chiar sute de lumânări - modelul galben, subţire, arhicunoscut – sărbătorind Învierea lui Iisus Hristos. Devorat, an de an, de transformarea sa treptată într-un spectacol comercial, modelul Paştelui tradiţional pare, anul acesta, mai îndepărtat ca niciodată de imaginea sărbătorii pe care fiecare o păstrează din copilărie.

Efectele crizei financiare mondiale îi transformă pe vechii cumpărători de carne de miel în simpli privitori prin târguri. Vânzătorii de miei se plâng de moartea afacerii şi merg până la a anunţa, cu dramatism în voce, însăşi dispariţia oieritului. Banii puţini ai clienţilor şi preţul mare de la tarabe şi standuri au creat, în anumite zone ale ţării, adevăraţi „mutanţi” comerciali: carnea de miel se vinde pe bonuri de masă. Şi ca povestea să fie completă, credincioşii creştini sunt invitaţi să constate cu stupoare că vechile lumânări, aprinse de când lumea la Slujba de Înviere, sunt, de fapt, adevărate bombe toxice, compuse din acetonă, benzen, tetraclorid de carbon şi xilină. Şi că viitoarele sărbători de acest fel vor sta sub semnul lumânărilor ecologice.

Mieii stau în târg ca la expoziţie

De când a dat criza, mielul cel mic e vedeta. De exemplu, mielul „mezin” al domnului Iulian Coman din Zâmbreasca, judeţul Teleorman, se plimbă prin ţarcul din Apărătorii Patriei de parcă ştie că e urmărit de câteva perechi de ochi. „Cam câte chile are ăla?”, întreabă pofticioşii, care-l văd deja pastramă. „Ăla micu’ e dat”, spune, impasibil, ciobanul, fiec