Despre substanţialul tezaur epistolar aflat în cele 11 volume ale Dosarului de Urmărire Informativa a lui N.Steinhardt am mai avut prilejul să vorbesc în paginile României literare. Să reamintesc cititorilor că intensa corespondenţă a "obiectivului" atât cu prietenii din ţară, cât şi - mai ales - cu cei din străinătate (Monica Lovinescu,Virgil Ierunca, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Virgil Nemoianu, Toma Pavel, Alexandru Ciorănescu, George Tomaziu, Ştefan Baciu, Lucian Boz, Mariana Şora etc.) a constituit una din temele centrale ale urmăririi lui Steinhardt de către poliţia politică din România comunistă.
De altfel, unul dintre dosare, deschis la 28 februarie 1977 şi închis... după moartea lui Steinhardt, este consacrat chiar acestei probleme. În "topul" nevrozei securiste se află, însă,relaţiile cărturarului cu postul de radio "Europa liberă" . N. Steinhardt nu era doar un ascultător fervent al cunoscutului post de radio, ci şi un corespondent informal al acestuia. După cum se poate constata din corespondenţa cu Virgil Ierunca (publicată în volumul Dumnezeu în care spui că nu crezi... Editura Humanitas, 2000), Steinhardt trimitea frecvent colete de cărţi prietenilor săi, cărţi care ulterior erau comentate la "Europa liberă". Canonul alternativ construit de cunoscutul post de radio s-a realizat şi pe baza cărţilor trimise de Steinhardt. în ochii Securităţii, el devenise un fel de "filială" a "Europei libere". Pe de altă parte, cărţi ale lui N. Steinhardt erau comentate elogios de Monica Lovinescu în emisiunile sale. Celebrul eseu "Taina libertăţii", publicat în nr.12/1987 al revistei "Familia", a fost citit şi comentat într-o emisiune din 22 februarie 1988, provocând alte frisoane ofiţerilor însărcinaţi cu supravegherea monahului de la Rohia. De asemenea, una din variantele Jurnalului fericirii s-a transmis pe parcursul anilor 1989-1
