"Cred că tata şi-a dorit băiat", spune Brânduşa. Avea 12 ani în 1989, locuia în Piteşti şi nu purtase fustă decât la şcoală, şi asta doar pentru că făcea parte din uniformă. "
Tata mă îmbrăca băieţeşte şi mă învăţa tot felul de năzbâtii. M-a învăţat să mă caţăr în copaci, să trag cu praştia, să fac capcane pentru vrăbii... În fiecare duminică în care eram ţintuiţi acasă, pentru că nu puteam circula cu maşina - a noastră avea număr impar, ţin minte şi acum, 2-AG-8947 -, mă trezea imediat ce răsărea soarele şi mă lua cu el în faţa blocului, unde era parcată maşina. Apoi începea să-mi explice că mi-a făcut CEC pentru o Dacie şi că, atunci când o să fiu mare, o să am maşina mea.
«Dar n-am să te las niciodată să te urci la volan, dacă nu ştii ce să faci când rămâi cu maşina în drum. Nici un copil de-al meu n-o să ceară ajutor pe stradă că i s-a stricat maşina», îmi zicea el, deşi nu mă avea decât pe mine. Tata e tinichigiu de meserie, dar lui i-a plăcut dintotdeauna mecanica. Cumpărase bătrâna noastră Dacie în '76 şi uneori aveam impresia că o iubea mai mult decât pe mama. Îi schimbase cu mâna lui fiecare şurub şi o făcuse ca nouă. Numai caroseria, deşi redată cu grund şi revopsită, arăta vârsta «Doamnei Mimi». Aşa o poreclise.
Şi pentru că «nici un copil de-al lui...», cum ziceam, duminică aveam oră de mecanică. La 12 ani, ştiam la ce foloseşte o bujie, ce-i ăla un «ruptor-distribuitor», cum se verifică uleiul şi ce ai de făcut dacă ţi se rupe cureaua de la ventilator. Nu pot să spun că mi-au prins rău sfaturile lui, deşi, la vremea aia, aş fi dat orice să nu mă mai bată la cap cu ele, dar maşina de pe CEC n-am luat-o niciodată...
După ora de mecanică, pe la 11:00, dacă-mi amintesc bine, tata mă lua de mână şi porneam spre stadion.
Juca FC Argeş în Cupă şi noi, n-am înţeles niciodată de ce, T
