În acest moment, reţeta electorală a lui Băsescu bate reţeta de plăcinte a soacrei domnului Geoană.

Peste creştetul preşedintelui PSD stă atârnată, ca sabia lui Damocles, imaginea unui papuc. Când a amintit apoi, în trea căt, că Mircea Geoană nu are „nicio responsabilitate executivă”, şeful statului a transmis, în termeni populari, că respectivul, după ce că n-ar avea cum, n-ar avea nici cu cine.

În acelaşi timp, preşedintele îşi perpetuează imaginea de unic cocoş al ogrăzii politice. A câştigat precedentele alegeri şi pentru că a ştiut cum să-şi transforme defectele fizice în calităţi pentru electoratul feminin. A fost tipul „un pic mai frumos ca dracu’”, dar care ştie să clipească şmechereşte, împotriva unuia pe care mai degrabă ţi-l imaginezi admirând tablouri în capot de mătase, posedând şi prea puţin virila poreclă de „Bombonel”.

În România, succesul electoral e asigurat mai ales de această proiecţie a potenţei masculine. Cele câteva ibovnice care, în buna tradiţie marinărească, i-au fost atribuite lui Băsescu au ajutat la creşterea sex-appealului politic. În mentalul colectiv feminin, instituţia soacrei e mai detestată decât cea a amantei. Cel care calcă strâmb e bărbat adevărat, chiar dacă unul infidel, iar cel ascuns sub faldurile fustei nu. În plus, nicio doamnă cu drept de vot nu-l va asimila pe primul bărbat al ţării cu propriul soţ - astfel încât să ia lucrurile personal -, ci, eventual, cu cel care ar fi putut să-i fie soţ.

Domnul Băsescu ştie cât şi cum să se autovictimizeze. Nu exagerează, propunându-se spre împuşcare ori asemănându-se cu Mântuitorul în Săptămâna Patimilor, ci se descrie ca fiind într-o permanentă luptă eroică împotriva „mogulilor”, malefice entităţi invizibile carel prigonesc, ceea ce dezlănţuie un afectuos „mânca-l-ar mama!” în multe gospodării.

În urma atacului la bărb