O problemă din categoria „ou-găină”: oare tabloidele pervertesc publicul cu cancanurile pe care le colportează? Sau publicul este cel care vrea numai o presă uşurică, scandaluri, sex şi crime, iar ziariştii se conformează oftând?

Răspunsul există, chiar dacă nu este atât de simplu de dat. Există o tendinţă a publicului către subiectele de tip tabloid, dar el, publicul, are numeroase scuze valide ca să se ducă spre acest gen de presă şi televiziune, cel puţin în România.

Să-i arătăm întâi publicului că el este întradevăr cel care vrea acest tip de abordare. Un prim argument, despre care am vorbit şi alte dăţi, se referă la explozia tabloidelor de hârtie. Acum câţiva ani, „Libertatea” a ajuns să vândă destul de uşor între 270.000 şi 300.000 de exemplare pe zi, aplicând fără prea mare crispare şi fără a scormoni în coşurile de gunoi ale vedetelor reţetele occidentale de tabloid. Din 2007 încoace, pe piaţă au apărut „Cancan” şi „Click!”, alte două titluri care au depăşit în câteva luni 100.000 de exemplare vândute. Tirajul „Libertăţii” nu a scăzut foarte tare, doar cu 30.000 sau 40.000 de exemplare, deci cititorii consumă cel puţin două din aceste trei titluri în paralel.

E clar că pe acest segment exista o aşteptare a publicului, pe care profesioniştii au început să o satisfacă de-abia în ultimii doi ani. Dar cum arată lucrurile la TV?

Aici, Pro TV a fost ani în şir lider detaşat, cu o grilă tabloidă. Antena 1 a obţinut rezultate bune cu emisiunile lui Valeriu Lazarov şi producţii interne pe formate asemănătoare, iar la începutul acestui an a început să introducă elemente de tabloid mai dur în programele proprii, ca show-urile lui Mădălin Ionescu şi Dan Capatos. Rezultatul a apărut prompt: în martie, pe întreaga populaţie urbană, Antena 1 a depăşit infinitezimal Pro TV în prime-time (intervalul 19.00-23.00). Nici nu mai