(Aloe arborescens)
Ne bucuram de venirea primaverii, asteptam cu nerabdare explozia mugurilor si invazia ierburilor, mangaiem cu privirile primele buchetele de violete primite in dar de Florii... Dar de la o vreme incoace, tot mai multi sunt cei ce asteapta o alta ivire miraculoasa: primele plante medicinale care sa inlocuiasca golurile ivite in farmacia de pe rafturile camarii. Adeseori, rezolvarea problemelor de sanatate urgente o gasim chiar acasa, in ghiveciul cu flori. Mai ales in perioada de criza, cand veniturile noastre sunt tot mai putine in raport cu preturile enorme ale medicamentelor, putem sa infiintam pe pervaz un plafar cu plante medicinale de camera. La loc de cinste vom pune un ghiveci cu aloe. Datorita aspectului sau suculent, ghimpos, aloe este confundata adesea cu cactusii. Dar rudele sale adevarate sunt lalelele si zambilele.
Putina istorie
In Europa, planta a fost adusa de negustorii arabi pe la 1700, dar calitatile ei terapeutice sunt cunoscute din urma cu 3300 de ani. Alchimistii antici preparau elixirul vietii lungi, cu suc de aloe concentrat prin vaporizare. La unele popoare din Orientul Apropiat, s-a pastrat pana in zilele noastre un obicei foarte vechi: un ghiveci cu aloe se atarna deasupra intrarii in casa, unde planta se dezvolta si infloreste, uneori fara sa fie udata, timp de cativa ani. Se considera ca ea are puteri magice, favorizand longevitatea si prosperitatea stapanilor casei. Denumirea plantei in cea mai veche limba semita - limba accada - este si-bu-ru, pe care arabii au transformat-o in saber, ce se traduce prin "rabdare, tenacitate". Asa se explica de ce siropul de aloe obtinut prin vaporizare se numeste sabur.
Daca vom arunca o privire in profunzimea veacurilor, putem vedea ca planta a fost folosita de Hipocrate si Paracelsus, Avicena, Karl Linne, Columb, Nefertiti si Cleopatra. Iar des
