Suntem tentati sa ne consideram locatari ai primei parti a clasamentului mondial al desteptaciunii, si probabil ca avem motive, daca nu putem pune semnul egalitatii dintre a fi destept si a fi inteligent.

Cercetarile ne situeaza deasupra americanilor in topul inteligentei emotionale, si e destul ca, pentru o perioada, sa ne simtim mintosi.

Din cand in cand, primim argumente pentru a ne mentine muschiul cenusiu in stare de erectie: detinem locul 3 mondial la frauda electronica prin phishing, cu 5 la suta din isprava in materie, dupa SUA (66 la suta) si China (14), iar in Europa n-avem adversari.

Iar in competitii de genul "World Smartest Person Challenge", romanii sunt mereu printre finalisti si, foarte des, ajung pe podium.

Ce-i drept, profesorul irlandez Rychard Lynn, un savant controversat, dar a carui expertiza in domeniul psihologiei diferentiale si al studiului inteligentei umane este de netagaduit, a retezat cate ceva din aripile romanilor: alaturi de francezi, bulgari, turci si sarbi, suntem printre cei mai inceti la cap, intr-un top dominat de germani si olandezi.

La fel de adevarat, elevii romani castiga primele locuri la concursurile organizate de NASA, depozitara inteligentei mondiale, avem copii care se claseaza printre primii la olimpiadele de fizica, matematica si chimie, deci reprezentativa noastra in materie de carte poate sta cu fruntea sus in orice companie.

La universitatile din Canada, tineri romani sunt sefi de promotie, fac parte din colective de cercetare de top, iar in Silicon Valley isi disputa greutatea materiei cenusii cu indienii.

Exceptii care ne ridica semne de intrebare. O prima concluzie: nu suntem prosti. O a doua: sistemul care nu investeste in inteligenta da rateuri. Oare cum ar suna realitatea daca s-ar gandi cineva ca rateurile nu sunt decat marturii spo