"Lumina Învierii/ Vestea Învierii să vă aducă linişte şi bucurie în suflet" este varianta standard de SMS de care am avut parte anul ăsta.
Nu ştiu cum a stat lumea cu bucuria (deşi cred că destul de bine, după chefurile din stradă sau de acasă), dar de linişte clar că n-au avut parte prea mulţi. Nici măcar în suflete, pentru că până şi ele or fi făcut indigestie, târându-se cu greu spre primul colebil din apropiere.
Şi nu mă mir, la ce mi-au văzut ochii, şi pe viu, şi pe la televizor. Mese încărcate cu sarmale!??!! Dacă n-ar fi fost ouăle roşii, puteam să jur că am greşit sărbătoarea. Am auzit anul acesta cele mai pertinente sfaturi despre cumpătare. Despre cum să mănânci la masa pascală în aşa fel, încât să nu îţi revolţi peste măsură ficatul, stomacul şi bila.
O doamnă nutriţionist explica la un post de radio cum eu şi corpul meu putem rămâne prieteni chiar şi după mesele de Paşte. Era chiar simplu.
De dimineaţă, un ou, o felie-două de cozonac şi poate nişte salată boeuf. După 2-3 ore, încă puţină salată, încă un ou, dacă-i musai. La prânz, friptură de miel, un pic de drob, musai cu salată verde. Şi tot aşa. Spunea dumneaei că dacă românii s-ar rezuma fix la produsele tradiţionale din această perioadă şi nu s-ar îndopa cu fel şi fel de alte alimente "pe lângă", gen pizza sau chiftele, situaţia n-ar fi atât de gravă.
Bune şi utile sfaturile. Păcat că le-am auzit abia în a doua zi de Paşte. Şi era muuuult prea târziu.
"Lumina Învierii/ Vestea Învierii să vă aducă linişte şi bucurie în suflet" este varianta standard de SMS de care am avut parte anul ăsta.
Nu ştiu cum a stat lumea cu bucuria (deşi cred că destul de bine, după chefurile din stradă sau de acasă), dar de linişte clar că n-au avut parte prea mulţi. Nici măcar în suflete, pentru că până şi ele or fi făcut indigestie, târându-s
