- Cultural - nr. 291 / 21 Aprilie, 2009 Semnificatiile privind acest semn si obiect sunt multiple. In "Dictionarul Noului Testament" se arata ca Crucea a fost prefigurata in Vechiul Testament prin diferite obiecte, metafore sau semne, cum ar fi: Altarul, Toiagul lui Aaron si al lui Moise, stalpul pe care Moise a ridicat sarpele de arama, binecuvantarea fiilor lui Iosif de catre Iacov, cu mainile incrucisate si semnul grafic al lui Iezechiel (9:4-6). O semnificatie mai adanca a Crucii este acordata de Sfantul Apostol Pavel. In conceptia marelui invatat evreu de origine siriana, Crucea devine "mijlocul" de rascumparare si impacare a oamenilor cu Dumnezeu si al infratirii acestora intre ei. Asa cum arata Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Efeseni 2:14-16). "Caci El este pacea noastra, El, Care'n trupul Sau a facut din cele doua lumi (lumea iudaica si cea pagana, si a caror principala relatie reciproca o constituia ura) una, adica a surpat peretele cel din mijloc al despartirii _ ura _, desfiintand legea poruncilor in oprelistile ei, pentru ca sa-i cladeasca'ntru Sine pe cei doi intr'un singur om nou, facand pace, si, prin cruce, omorand in ea ura, sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un singur trup." Tot Apostolul Pavel afirma ca, prin Cruce _ "Sangele Crucii (Col.1:20), s-a impacat cerul cu pamantul, intrucat Dumnezeu a binevoit sa salasluiasca in Hristos toata plinirea printr-Insul, El sa impace cu Sine toate, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele Crucii Sale" (ibidem, 14-19). Crucea si semnul Crucii au devenit pentru crestini nu numai simbolul suferintei, instrumentul patimirii si altarul jertfei Mantuitorului, ci si mijlocul proslavirii Lui in firea omeneasca a patimirii lui Iisus Hristos. O spune aceasta El insusi, atat inainte, cat si dupa inviere. Pe Cruce Mantuitorul ne-a iertat pacatele, biruind diavo