- Diverse - nr. 291 / 21 Aprilie, 2009 Originea cuvantului "Pasti" Marele praznic al crestinatatii, Sarbatoarea Invierii Domnului, este indicat in limba romana prin cuvantul "Pasti", intrebuintat la plural, cuvant de origine ebraica. La evrei, cuvantul Pascha insemna trecere si era mostenit de la egipteni, cu aceasta denumire fiind marcata sarbatoarea anuala a azimilor, in amintirea iesirii din Egipt a evreilor trecand prin Marea Rosie. Pascha se praznuia dupa calendarul evreiesc la 14 Nisan, data care coincidea cu prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara. Termenul ebraic a fost preluat in vocabularul crestin in anul in care Pascha iudaica a coincis cu marile momente ale crestinatatii, patimile lui Iisus Hristos, rastignirea Sa pe cruce si Invierea. Pascha nu implica astfel o identitate a Pastilor crestine cu cele evreiesti, ci numai o inrudire terminologica si cronologica intre ele. Pastile iudaice au fost instituite de Moise, dupa iesirea din Egipt, cu scopul de a aduce mereu aminte fiilor lui Israil ca Domnul Dumnezeu i-a scos din robie si i-a trecut Marea Rosie, facand minuni mari cu ei. Cuvantul s-a impus in crestinism pe considerentul ca insusi Mantuitorul l-a folosit, cand a spus ucenicilor Sai: "Stiti ca peste doua zile va fi Pastile si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit". Ucenicii au intrebat, intrebuintand acelasi cuvant : "Unde voiesti sa-ti pregatim sa mananci Pastile?" "Pastile", la care se refera aici atat Mantuitorul, cat si ucenicii Sai, sunt cele iudaice, dar cu aceste "Pasti" pe care se pregateau apostolii sa le pregateasca lui Iisus Hristos se impletesc patimile, moartea si, dupa trei zile, Invierea Domnului. Cu acest nou sens, vechiul termen ebraic "Pascha" trece in limba greaca, folosita de primii crestini si de cartile Noului Testament, prin transcriere. Pana in secolul al V-lea, acest cuvant simboliza mai ales patimile si moartea