- Istoric - nr. 291 / 21 Aprilie, 2009 Recent, am participat la o emisiune de televiziune al carei subiect (penibil) a fost "daca se justifica (!?) schimbarea denumirii strazii Calarasilor in cea de Kossuth." La dezbatere a participat si dl Mihály Spielman, istoric, care, in ciuda tuturor dovezilor istorice, l-a ridicat in slavi pe autorul moral al etnocidului romanilor transilvaneni si a pus la indoiala cifra celor 40.000 de romani ucisi in Transilvania in cursul Revolutiei Ungare din 1848. Doresc sa-i relatez acestui domn o intamplare. Cam in urma cu un an, am intalnit in redactia ziarului Cuvantul liber un profesor de istorie pensionar, pe nume Vasile Nutiu, care mi-a povestit intamplarea cumplita in urma careia familia sa a primit porecla "a Stirbului". In toamna anului 1848, stra-strabunicul sau, Ioan Boaru Florea, din Casva, sat de pe valea Gurghiului, a fost prins si schingiuit de "echipa de vanatoare" condusa de secuiul József Jenei. I-au fost scosi, pe rand, cu clestele, toti dintii din gura pentru a-l face sa marturiseasca ca intentiona sa plece la Reghin pentru a se alatura regimentului de graniceri romani din Bistrita de sub comanda colonelului Urban. "Stra-strabunicul meu avea 19 ani, l-au chinuit degeaba, pentru ca nu era adevarat. L-au schilodit pe viata. De la el ni se trage porecla "a Stirbului", mi-a povestit dl Nutiu. Mi-a mai spus ca a facut cercetari in satele de pe valea Gurghiului cu privire la crimele comise de "echipele de vanatoare" in martie si aprilie 1849. Mi-a intins, cu mainile tremurande, doua pagini dactilografiate cu victimele din Hodac si Ibanesti. Barbati, femei, copii, batrani. Zeci de oameni fara aparare. Ulterior, am gasit o lista asemanatoare, dar mult mai completa, in capitolul al VIII-lea, Revolutia democratica de la 1848 _ 49 din Transilvania a volumului Istoria Transilvaniei, editura George Baritiu, Cluj-Napoca, 1997