În seara zilei de miercuri, 8 aprilie, a început Paştele evreiesc sau "Hag ha Matzot" (Sărbătoarea azimelor, care durează opt zile în diaspora şi şapte în Israel, iar cele mai importante sunt primele două şi ultimele două zile).
De câţiva ani, în primele zile ale Paştelui evreiesc, suntem invitaţi la masă la mătuşa soţului meu, care respectă sărbătorile tradiţionale ale ei şi ale soţului, care este creştin-ortodox. Am avut plăcerea să cunosc câţiva oameni deosebiţi din comunitatea evreiască din România, iar unul dintre ei, nenea Puiu, a fost foarte amabil şi mi-a dat câteva amănunte despre ultimul Paşte petrecut de ei în comunism.
"Draga mea nu era nici o deosebire atunci faţă de acum. Ce mănânc acum mâncam şi atunci, în 1989", îmi spune nenea Puiu. "Ceauşescu era un antisemit visceral însă era foarte abil şi ştia ce are de făcut pentru realizarea scopurilor pe care şi le propunea. Pentru că el avea interese mari, mai ales la evreii americani, noi nu am suferit în acea perioadă nici din cauza mâncării şi nici n-am fost persecutaţi religios. Şi ca să-ţi dau un exemplu cât de puternică era comunitatea evreaiască: toţi care am trăit la vremea aceea ne aducem aminte când a început nebunia demolări bisericilor în Bucureşti. Zeci de lăcaşuri de cult ortodoxe au fost distruse, iar două dintre marile sinagogi, monumente istorice, erau situate în imediata apropiere a Bisericii Sfânta Vineri (biserică reprezentativă a credinţei creştin-ortodoxe), şi anume Templul Coral şi Sinagoga Mare, au fost salvate de demolare de rabinul-şef al Cultului Mozaic din România, Mozes Rosen (un om de mare cultură, care vorbea prefect şapte limbi străine), modificându-se în acest scop sistematizarea zonei.
Pentru Biserica Sfânta Vineri, din pacate, nu s-a «bătut» nimeni şi a fost demolată mişeleşte într-o noapte, prin dinamitare." Da, acesta
