"Fatăăăăă, hai la circ să luăm lumină", exclamă de la înălţimea tocurilor cui asortate cu poşetă lucioasă o piţipoancă cuprinsă de emoţia Înălţării. Se îndreaptă în gaşcă spre Biserica Sfânta Vineri din cartierul Drumul Taberei, biserica de lângă circ.
"Hai, fată, că se poate! Dă din coate ca să ajungem mai în faţă. Off, ce rău îmi pare că am uitat umbrela acasă. Să vezi ce îmi făceam loc cu ea." Numai că prietena nu a fost aşa de descurcăreaţă, nu a reuşit să înainteze decât câţiva paşi. Şi uite aşa m-am trezit cu ele pe post de vecine la slujba de Înviere.
La câţiva paşi, nişte tineri trag din ţigară şi cutia de bere. "Hai, frate, cât durează până dau ăştia lumină, că începe bairamu'!" Vorbesc gălăgios la telefon cu cei care nu au reuşit să se apropie de gardul de plasă al bisericii. Din staţia de amplificare se aude vocea preotului: "Veniţi de luaţi lumină!".
"Ce lumină să iei. Ai loc de babele alea? Mariiii... Fatăăă... Marinaaaa... Îţi aduci aminte de umbrela mea? Dacă o aveam, ce loc îmi făceam cu ea. Fatăăă, mă auzi?", strigă disperată vecina din dreapta. În stânga mea, doi bătrânei par cuprinşi de evlavie şi iritaţi de gălăgioasa nostalgică după "umbrela baston".
În staţia de sonorizare începe să se audă discret slujba de Înviere. După gardul de plasă, în curtea bisericii, câţiva enoriaşi încep să filmeze prompt slujba cu telefonul mobil. La microfon se aude vocea preotului: "Dragilor, Sfânta Lumină de la Ierusalim a ajuns la noi. Nu e obligatoriu să o luaţi de la mine. Puteţi să o luaţi şi de la vecinul".
Între timp ajunge şi lumina la noi. Îmbulzeală de moment şi deodată aerul începe să devină mai respirabil. Odată aprinsă lumânarea sau, după caz, candela de 30 de centimetri cu icoană încorporată, trofeul era purtat în viteză să lumineze drumul, iar mai apoi mielul şi masa de Paşte.
@N_
