Ma rog la floarea de cires, spunea textierul Angelei Similea, transmitand, peste decenii, ministrului Turismului, contradictia dintre pestii din sticla de pe mileu si zidurile senine, reci, ca o oaza, a manastirilor din Bucovina.
Prin urmare daca ma mai prinde careva ca nu gasesc firul rosu dintre aspiratiile poporului si prestatia autoritatilor, sa ma dea cu fruntea de versul care anunta campania de promovare a tarii din sursa Elena Udrea & Marius Moga - "Romania - the land of choice".
Liberul arbitru si turismul religios - delicioasa mostra de umor involuntar la kilometrul zero al profetiilor despre aceasta tara binecuvantata!
Dar tot analizand fuiorul lui Cronos de Bucuresti, Elena Udrea si compania de sunete din guvern au gasit, chiar daca poate inca nu-si dau seama, ce solutie sa vare in injectia necesara muschiului turistic: cointeresarea romanului, ca s-asa are impresia ca nu-l baga nimeni in seama.
Unde se mai pomeneste atata amar de zile libere, indulcit de bucuria prestarii de mici la malul marii sau langa verdele padurii? Un popor crestin pana in ultimul sertar sarbatoreste lung Invierea, apoi Ziua internationala a celor ce muncesc (printr-o alta libera, care incepe vineri si se termina marti, ca sefu e generos), apoi 1 Iunie, 13 iulie (gasim ceva si aici), si tot asa, pana la revolutie.
Si-aici e cu deranj, ca marcam 20 de ani, deci il bagam in pastele ma-sii pe Brucan, ca oricum e mort, si tragem o hora peste ce-am fost si ce-am ajuns, aniversand prima decizie luata de CPUN: saptamana de lucru de 5 zile.
Cu iubirea chinuitoare, ca o durere de masele, pentru munca, romanul are o sansa nesperata pe taramul alegerii: sa devina ghid. Are un mare drag de zile libere, il termina de placere ora 10, cand il musca Bubi de picior si-l trezeste, ca sa-l hraneasca, iubeste ora petrecuta in vana
