Între Rusia şi Marea Britanie

Primul care a apreciat valoarea strategică a Afganistanului a fost Napoleon Bonaparte. Printre planurile lui militare s-a numărat şi acela al atacării principalului său adversar, Marea Britanie, în India, „perla coroanei“ britanice. Afganistanul era vecinul nordic, poarta de intrare în India dinspre continent. Mai multe misiuni diplomatico-militare au plecat de la Paris spre Teheran. Franţa urmărea crearea unei alianţe cu conducătorii triburilor afgane şi cu şahul Persiei. Coaliţia astfel formată ar fi trebuit să atace India britanică. Proiectele napoleoniene au fost zădărnicite de agenţii britanici trimişi la Teheran. Şahul şi principalii lui miniştri au fost cumpăraţi cu promisiuni şi mai ales cu cadouri scumpe. Aşa s-a ales praful de proiectele orientale ale lui Napoloen.

Proiectul lui Napoleon de a ţine în şah Londra, prin presiuni militare asupra Indiei, a făcut carieră la Sankt Petersburg. Atunci când se tensionau relaţiile ruso-britanice, o misiune militară rusească pleca spre Kabul. Disensiunile apăreau mai cu seamă în timpul războaielor ruso-otomane, pentru că Londra era neliniştită de perspectivele extinderii dominaţiei ţarului în Balcani şi de pericolul ca strâmtorile Bosfor şi Dardanele să încapă pe mâna ruşilor. Misiunile trimise la Kabul erau un as în mâneca diplomaţiei ruse. Afganii erau „sperietoarea“ pe care ruşii o arătau din când în când britanicilor: aşa, Petersburgul atrăgea atenţia Londrei că India, „perla coroanei“, este vulnerabilă. Acest şantaj neliniştea guvernul britanic. De aceea s-a decis ocuparea provinciei.

Instalarea britanicilor în Afganistan a stârnit câteva răscoale locale. Lucrurile păreau să intre în normal, când, în toamna anului 1841, Şudya şah, ale cărui relaţii cu britanicii se răciseră, i-a instigat pe şefii triburilor afgane la răscoală. Totul pornea de la banii pe care noul