Tânăra a ajuns profesoară de religie dintr-o pură întâmplare şi acum îi place atât de mult ceea ce face încât nu ar mai renunţa la această meserie pentru nimic în lume.

Ramona recunoaşte că nu a visat de mică să devină profesor de religie. Însă, în ultimul an de liceu a primit „un semn“, în timp ce căuta să-şi croiască un drum în viaţă. „Eram în anii terminali ai liceului şi căutam o facultate pe care să o urmez. Îmi plăcea limba română, engleza, franceza. Mă orientam spre o asemenea facultate, dar s-a înfiinţat secţia «Teologie-Litere» în Arad şi am ştiut că acolo e locul meu. Parcă se înfiinţase pentru mine“, îşi aminteşte Ramona Semişan.

Chiar dacă la prima vedere totul pare simplu, admiterea la facultate a fost o adevărată provocare. A trebuit să susţină probe eliminatorii din Vechiul Testament, Noul Testament, Liturgică. „Abia după ce am primit calificativul «admis» la problele eliminatorii am susţinut examenele scrise la literatura română, gramatică şi dogmatică. Eu nu făcusem o oră de religie în şcoală. Am fost nevoită să cer ajutorul preoţilor sau al seminariştilor pentru cărţi, am fost autodidact, iar la dogmatică am reuşit să iau nota 9 la admitere“, a mai susţinut Ramona Semişan.

Îşi doreşte să formeze oameni

Începutul carierei nu a fost unul dintre cele mai faste. În ultimul an de facultate, a dorit să se angajeze ca profesor suplinitor în Hunedoara. Însă, a pierdut postul cu examenul de titulatură, luat cu media 8.50. „Eu zic că am fost nedreptăţită, dar în anul următor am luat examenul la o şcoală mai puţin bună“, a declarat Ramona Şemişan.

Îşi aduce aminte cu emoţie de primele ore petrecute la catedră. Elevii i-au fost aproape, colegii dascăli, de asemenea, astfel că făcând totul cu mult suflet a ajuns să realizeze că asta îşi doreşte: să formeze „oameni”. „Cea mai mare satisfacţie profesională este apropierea suflet