Viitorul antrenor se alege dintre tineri. Federaţia are patru nume, toate reprezentând, judecând după vârstă, noua generaţie de tehnicieni.
Însă diferenţa dintre ei şi poate cel mai de succes tânăr antrenor al momentului, Jose Mourinho, se măsoară într-o Cupă UEFA, o Ligă şi două titluri în Premier League. În 1981, un tânăr de 36 de ani prelua naţionala. Până să împlinească 40 de ani, acel antrenor conducea România la o ediţie finală de Campionat European.
În Franţa, în 1984, România lua un singur punct într-o grupă de foc, cu adversari ca Germania de Vest, Spania şi Portugalia.
Mircea Lucescu, deoarece de el este vorba, a rezistat în funcţie până în 1986, când locul îi era luat de Emeric Ienei. Începea dinastia bătrânilor la naţională, cu Ienei şi Iordănescu, care au condus echipa, pe rând, la "mondialele" din '90, '94 şi '98 şi la "europenele" din '96 şi 2000. Cu excepţia competiţiei din 1996, la toate turneele enumerate, România trecea de faza grupelor.
În 2001, se anunţa "era Hagi" la naţională. Însă totul a durat doar câteva luni, deoarece tânărul tehnician a pierdut barajul cu Slovenia, decisiv pentru calificarea la "mondialul" asiatic din 2002.
Tinerii nu au progresat
La 42 de ani, eşti un antrenor destul de tânăr. Aşa s-a gândit şi federaţia în 1998, când l-a "promovat" pe Victor Piţurcă de la tineret la seniori. A calificat echipa la CE din 2000, dar a fost înlocuit cu Ienei. Mai târziu, a mai calificat naţionala la un turneu final de "european", dar România a dezamăgit, în ciuda unui meci reuşit în faţa Italiei. Piţurcă a avut performanţe, dar mereu i s-a imputat că nu a făcut destul şi că nu poate fi un antrenor căruia să îi mulţumeşti şi atunci când pierde. Cum este, de exemplu, Rafa Benitez, antrenorul lui Liverpool, recent eliminată de Chelsea.
Concluzia este că
