Pe „Raftul Denisei”, la “Humanitas Fiction”, a poposit un volum colorat în galben care ascunde un manifest puternic pentru o lume liberă în nebunia viselor ei.
Decorul e un oraş mic din marea Americă. Personajele – nişte ”ciudaţi”. Cea mai sexy ”gagică” din tot statul, fostă stripteuză şi satanistă, autoimobilizată într-un scaun cu rotile, pentru a scăpa de privirile pofticioase şi previzibile ale bărbaţilor.
O copilă de 8 ani care se visează un Nero la scară mondială – într-o zi va orchestra Apocalipsa şi va trece prin foc planeta şi cele şase miliarde de inutili care o populează.
O octogenară nimfomană, devoratoare de bărbaţi tineri. Un irakian, veteran al Războiului din Golf, care a venit în SUA să-şi ceară scuze soldatului pe care l-a împuşcat pe front.
Un negru care-şi dispreţuieşte familia de traficanţi de droguri, pentru că el face trafic de altceva: de sentimente turnate în poezii de ghetou.
Împreună sunt ”Anomalii”, o trupă de ”power-pop new wave heavy metal punk rock”. Ca toate trupele la debut sunt siguri că vor cuceri într-o zi lumea, că îi va mântui celebritatea. Apucă să cânte un singur cântec, într-un singur concert, dar acesta e doar un pretext. Joey Goebel a publicat cartea asta în 2003, pe când avea doar 23 de ani.
A devenit un fenomen al contraculturii americane, cu rădăcini în Roth şi Palahniuk. Goebel scrie alert, e un autor ca un jucător de şah care mută reflectoarele pe personaje, cum ar muta piesele pe o tablă mare cât viaţa.
O carte pentru vise avortate
Ca în textele care rescriu tot ce ştiam noi despre ”cum trebuie” să fie lumea, cei cinci ajung pe alte scene decât cele visate. Marea miză a lui Goebel este să schimbe însă ceva într-un ”personaj secundar” – oamenii din jurul nostru,”umanoizii” cum le spune Luster, poetul de ghetou care lucreaz
