Spre deosebire de ceilalţi "oameni ai muncii" care, în caz de rezultate deosebite, aveau, o dată pe lună, câte o "sâmbătă scurtă", Elena Ceauşescu şi le lua în fiecare săptămână. Şi tot în exclusivitate absolută, ca femeie care împlinise 70 de ani, mergea în toate cele şase zile ale săptămânii la lucru.
Sâmbătă, 22 aprilie, primirile la Cabinetul 2 au început la ora 8:50 şi s-au încheiat la 13:46. Primul intrat în biroul ei a fost Emil Bobu. L-a chemat şi a doua oară, reţinându-l numai în acea zi aproape o oră. Îţi vine greu să crezi că nelipsitul Bobu din cotidianul birocratic al Cabinetului 2 era prezent seară de seară şi la "clubul" soţilor Ceauşescu. Mergea acolo împreună cu soţia, ministru al Justiţiei, şi, în ultima vreme, dintre soţiile demnitarilor, cea mai apropiată de Elena Ceauşescu.
O lungă întrevedere (între orele 9:25-10:50) a avut cu Cornel Mihulecea, din 1976 preşedintele Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară. După zece minute de la sosirea lui Mihulecea au fost chemaţi Vasile Bărbulescu şi Ion Ursu, ultimul fiind reţinut încă zece minute după plecarea celor doi.
De două ori a fost chemată în acea zi şi Suzana Gâdea, preşedintele Culturii şi Educaţiei Socialiste, funcţie de resortul căreia depindeau şi uniunile de creaţie din România. Ea va fi propus şi "măsurile" punitive pentru scriitorii mediatizaţi în lumea liberă ca disidenţi.
De două ori a intrat la Cabinetul 2 şi Gheorghe Oprea, prim-viceprim- ministru al Guvernului. Nici Silviu Curticeanu n-a lipsit din agenda ei.
Cultură, energie atomică, construcţii de maşini şi ce-o mai fi fost în amalgamul managerial al Elenei Ceauşescu, titulara Cabinetului 2, nu s-a putut reţine de la o cafea prelungită cu Poliana Cristescu (12:05-12:55).
După orele de birou, fie şi-a secondat soţul într-o vizită pe şantierul Casei Republic
