«Goldman Sachs, căci despre ea este vorba, rămâne un reper fără egal în panoplia capitalismului mondial.» Imaginaţi-vă o firmă care, la numai câteva luni după ce a primit bani de la guvern, deja începe să-şi facă planuri ca să-i dea înapoi, înainte ca acest lucru să-i fie solicitat. Sau o firmă care‑şi sfătuieşte angajaţii să fie modeşti şi să evite cu orice preţ afişarea ostentativă a propriei prosperităţi. Sau o firmă al cărei director exe
«Goldman Sachs, căci despre ea este vorba, rămâne un reper fără egal în panoplia capitalismului mondial.»
Imaginaţi-vă o firmă care, la numai câteva luni după ce a primit bani de la guvern, deja începe să-şi facă planuri ca să-i dea înapoi, înainte ca acest lucru să-i fie solicitat. Sau o firmă care‑şi sfătuieşte angajaţii să fie modeşti şi să evite cu orice preţ afişarea ostentativă a propriei prosperităţi. Sau o firmă al cărei director executiv îşi pune public cenuşă în cap şi recunoaşte că întregul sector în care activează a pierdut contactul cu realitatea şi simţul decenţei.
Paradoxul este că toate exemplele de mai sus nu se referă la firme diferite, ci la una singură. Ea nu există doar în imaginaţia exaltată a vreunui scriitor, ci în realitatea cruntă a centrului nervos al capitalismului mondial, pe Wall Street. Este aceeaşi firmă în care angajaţii sunt activ încurajaţi să dea ceva înapoi societăţii şi, prin cuvintele unuia dintre ei, „sunt făcuţi să se simtă prost dacă nu văd cariera lor profesională doar ca un stadiu intermediar către o activitate de serviciu public, în slujba unei cauze“. Nu este de mirare că din rândurile acestei organizaţii au provenit mulţi miniştri, oameni de stat şi simpli funcţionari, care, odată ce şi‑au făcut averile, au trecut în sectorul public cu misiunea de a aduce şi acolo o contribuţie. Chiar dacă acest lucru nu le-a ieşit întotdeauna, le-a ieşit destul de des şi nu e
