În 1989, zeci de antene parabolice împânzeau Hunedoara. Aparatura era fabricată de Puiu Radu, un tânăr metrolog de la Combinatul Siderurgic Hunedoara. Oamenii făceau cozi la poarta casei sale ca să îşi achiziţioneze câte o parabolică. Nu mai prididea cu lucrul. Chiar şi securişti şi miliţieni din zonă au dorit câte un astfel de echipament.
În 1989, Puiu Radu devenise, practic, un întreprinzător privat de succes. În primele zile de libertate, la 24 decembrie 1989, viaţa avea să-i joace o festă tocmai lui, cel care adusese televiziunile occidentale în Hunedoara. A fost arestat de "revoluţionari" şi a scăpat din faţa plutonului de execuţie cu doar câteva minute înainte să fie împuşcat.
În 1989, hunedorenii urmăreau canalele televiziunilor occidentale. Puteau să vadă la televizor ştiri din toată lumea, desene animate, filme, dar şi întreceri sportive. Zeci de antene parabolice erau instalate în oraş.
Toată lumea ştia cine le confecţionează, dar aproape nimeni nu ştia cât a muncit Puiu Radu, împreună cu tatăl său, ca să apară prima "oală" pentru un astfel de echipament.
ECHIPAMENT DIN CIPRU
Povestea primului sistem de acest tip adus la Hunedoara începe în vara anului 1988. Gelu Simoc, preşedintele clubului FC Corvinul Hunedoara, a fost plecat în Cipru. Acolo se împrietenise cu un grec foarte bogat, pe numele său George Roussos.
"M-a întrebat ce cadou să îmi facă. I-am spus că mi-ar plăcea să am o antenă parabolică. Ţin minte că a dat 500 de dolari pe echipament, un fleac pentru el, care avea o avere mare. Nici măcar nu mă gândeam cum voi trece aparatul la frontieră, dar m-am gândit că merită să încerc. Bineînţeles că nu am luat şi antena, pe care îmi era foarte limpede că nu am cum să o trec peste graniţa românească. Am reuşit să introduc aparatura în ţară, dar aceasta era inutilă atât timp cât n
