Orice practician in domeniul relatiilor publice are multe de invatat de la sistemul de autopromovare al bisericilor crestine. In prezent, gama de promotionale este destul de variata, desi banala. Buticurile de pe langa biserici vand de la cruciulite, candele si icoane de diverse marimi pana la brosuri despre Fecioara Maria si tamaia adusa de la Muntele Athos. Ceea ce impresioneaza insa la PR-ul crestin este instrumentarul stravechi: oul vopsit si in special lumanarea, scrie Arthur Suciu pe blogul sau.
Nu exista probabil in toata istoria umanitatii obiecte de promovare mai durabile si mai simple. In plus, au intrat atat de adanc in constiinta credinciosului, incat nu este de conceput un Paste fara oua vopsite si fara lumanari.
Miracolul publicitar al crestinismului consta in identificarea sau crearea unor simboluri cu o semnificatie profunda si in repetitie. Luati toate tehnicile publicitare actuale, combinati-le pentru multimedia si tot nu veti reusi un efect mai puternic decat acela pe care un preot de tara il creeaza atunci cand spune: „Veniti de luati lumina!”. Explicatia nu consta numai in contaminarea psihologica a credinciosului, in faptul ca acesta este captiv al propriei disonante cognitive.
Efectul este creat printr-un sistem de PR, in care fara indoiala ca lumina si suportul ei (lumanarea) joaca un rol la fel de important ca si declaratia de credinta. Aceasta identitate intre continut si forma, specifica religiei, face ca obiectele promotionale sa aiba o forta neobisnuita. De asemenea, spre deosebire de publicitatea profana, bazata pe diversitate si pe atractia noului, publicitatea religioasa mizeaza pe repetitie, multiplicarea aceluiasi, accesul spontan la vechi si stravechi, altfel spus: la eternitate.
Aflandu-ma, in noaptea de Inviere, la o biserica din Drumul Taberei, l-am auzit pe preot citind punctajul prim
