Condiţiile stării de austeritate sau de „strânsul curelei” impuse ca urmare a unei profunde  crize economice pe care o traversează întrega lume şi care se acutizează de o zi la alta, trebuie să fie suportate, în viziunea guvernanţilor, doar  de către  masele largi ale populaţiei, cel puţin la noi în România. Demnitarii ţării , care ne-au minţit cu neruşinare pentru a le acorda votul la alegeri, nu pot să suporte starea de austeritate. Exemple în acest sens  sunt nenumărate, cum ar fi dublarea bugetului alocat instituţiei prezidenţiale, procente sporite pentru bugetul Parlamentului, pentru guvern etc, mergându-se până la  sfidarea chiar şi a unui minimum de bun-simţ. Cu un dispreţ nemăsurat , se fac cheltuieli care numai de starea de austeritate nu ţin seama.Sunt prevăzute  cheltuieli din banii publici pentru achiziţionarea unei mari diversităţi de obiecte şi bunuri de lux de ultimă generaţie, pe care nu şi le permit nici la statele cele mai dezvoltate, ca să nu mai vorbim de salariile şi, o mulţime de sporuri pe care nici nu ni le imaginăm pentru ce se acordă. Austeritatea şi umilinţa trebuie să le suporte marea majoritate a populaţiei pauperizate până la limita insuportabilului, iar bunăstarea şi luxul ţine numai de apanajul clasei politice şi a unor categorii socio-profesionale privilegiate. După zeci de ani de muncă, peste 80% din rândul pensionarilor trebuie să aştepte mila guvernanţilor.Mai toţi aceşti pensionari, neliniştiţi dar tăcuţi, umiliţi dar cu un comportament corect, îşi duc resemnaţi povara zilelor ce le-au mai rămas. Indignaţi de atâta nedreptate, nu le-a mai rămas decît speranţa că vor apuca acea majorare a pensiilor cu acel substanţial procent de 3%.Dintr-o declaraţie a premierului Emil Boc, am reţinut că ne”asigură că cei cu pensii şi salarii mici vor beneficia de bunăvoinţa guvernului”. Ce înseamnă această „bunăvoinţă”, dacă nu un act