Un nou prilej de analiza unde se pupa morala, stupefactia, scarpinatul in crestet, sentintele si, de ce nu, bun venit la noi in tara, ipocrizia: tranzactia al carei obiect este un copil. Vand copil contra casa, vand iluzii contra un pat, vand tot si ma mut in America.
Presa e socata, autoritatile sunt socate, telespectatorii sunt socati cateva secunde, dupa care constata ca au cascat ochii la operatiunea de adaugare a unei gauri la covrig.
Sa nu-mi spuna nimeni ca povestea e noua, iar saracia nu te-mpinge la nasoale daca nu-ti trece prin cap ca si munca e o solutie. Noi sunt fazanii de parinti, arestati deoarece n-au facut parte din destinul unei retele formate din avocati scumpi, in parte parlamentari, intermediari avuti si nefericiti.
Ce diferenta este intre nenorocitii aia de parinti care si-au negociat pruncul ca la piata si mafia adoptiilor?
Rasul lumii este ca UNICEF, o organizatie care salasuieste si in Romania avand-o varf de lance pe Andreea Marin-Banica, in loc sa se uite in statut - oferirea de asistenta umanitara si pentru dezvoltare copiilor si mamelor din tarile in curs de dezvoltare (emergente, mai nou) - presteaza brosuri.
Adica ii invata pe parinti care este varsta optima pentru a le asterne odraslelor cheia de gat, si cand este potrivit sa-si inceapa copilul viata sexuala - asa s-a laudat doamna ambasador UNICEF aseara la televizor, n-a inventat mandea.
Acuma, ce sa faca si UNICEF, daca lefegiii care constituie organul de protectie a drepturilor copiilor habar nu au pe ce lume se afla? In Romania nu stiu primariile cati copii se nasc fara sa fie inscrisi in ceaslov, de unde sa afle agentii Natiunilor Unite, depozitari ai unui Premiu Nobel pentru Pace?
Si nu trebuie sa bata nimeni muntii ca sa afle starea cea fara de speranta, e suficient sa citeasca ziarele pentru a-
