Doi preoţi, cu deschidere spre artă, Daniel Vraciu şi Iulian Nistea, analizează actul artistic, prin prisma relaţiei cu Dumnezeu.

După ce au fost colegi de facultate, la Teologie, părintele Daniel Vraciu şi părintele Iulian Nistea au rămas prieteni şi împărtăşesc aceeaşi deschidere spre cultură şi artă. Părintele Daniel Vraciu slujeşte acum la Biserica „Sfinţii Voievozi” din Bucureşti, iar Iulian Nistea, primul preot webmaster ortodox, este paroh la biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail”, din Paris. Pe lângă faptul că scrie poezii publicate pe siteul său (www.nistea.com), Nistea face şi fotografii artistice (www.flickr.com/photos/inistea).

„Nu este o cale directă de cunoaştere”

Creatorii de artă au acces de o manieră aparte la harul Celui ce este Creatorul prin excelenţă, spune părintele Daniel Vraciu, de la Biserica „Sfinţii Voievozi”, din Bucureşti.

„Ei transpun în cuvânt, culoare, sunet, literă sau gest inefabilul. Dumnezeu caută orice cale de a ajunge la inima noastră, şi ei, artiştii, sunt o cale prin care Dumnezeu ni Se comunică. E adevărat că aceasta nu este o cale directă şi nici absolută de cunoaştere a lui Dumnezeu, însă, e o cale pe care mergând avem şansa descoperirii căii depline a cunoaşterii lui Dumnezeu: Biserica, Trupul tainic al lui Hristos, în care suntem chemaţi să ne încorporăm liber şi responsabil şi întru bucurie sfântă”, explică părintele Daniel Vraciu.

Arta, individuală sau personală

Preotul Iulian Nistea spune că există şi artişti talentaţi, care transmit vidul lor relaţional, ceea ce e tragic, dar nu fără valoare.

”Personal, nu îndrăznesc să judec literatura din perspectiva teologică, deşi privirea iubirii lui Hristos se odihneşte peste toate cele care există, inclusiv asupra creaţiei artistice. Mă fascinează creaţia artistică, dar nu uit că ea este, până la urm