Credeti ca lumea, asa cum apare ea la Discovery, Animal planet, National Geographic si Ejusdem Farinae e inocenta? Ca e o oglinda lipsita de puncte de vedere, care se plimba de-a lungul drumului? Pai tocmai, care-i drumul?
Vitejiile gen Survivor, rezistenta eroica la natura, care e o aluzie la vechiul wild wild west pe care civilizatia l-a supus si l-a trimis direct in mitologic, naratiunile kipling-iene despre momente din saga unor familii de fel de fel de animale salbatice, spectacolul caritatii zoofile, rousseauismul bunului salbatic, toate sunt clisee pe care aceste canale le raspandesc in atmosfera. Asta e lumea vazuta de un american sau de un "anglo-saxon". Aceasta cultura a naturii nu exista, intr-adevar, in Occidentul continental, nici in Germania, unde natura e o etapa in dezvoltarea constiintei chemat s-o schimbe in ceva superior, nici in Franta, unde natura e o sufragerie imensa unde trebuie facuta ordine. Nu insist pe ele, dar amintesc alte detalii care conteaza in discutia despre ideologia televiziunii: de pilda, cine sunt cei care, in programele acestor posturi, apar creditati cu titlul de facatori de istorie; ce limba vorbesc cercetatorii intervievati in chip de autoritati in domeniile investigate sau, mai ales, atunci cand e vorba despre calatorii (canalul Travel), ce decupeaza si ce experienta mobilizeaza "calatorii" in zone mai mult sau mai putin exotice? In alta ordine de idei, filmele. Filmele istorice, fie facute la Hollywood, fie in alte parti, dar avand in Hollywood instanta de validare cel putin comerciala, prezinta un proces istoric in care lumea se emancipeaza incepand cu Statele Unite, in vreme ce batrana Europa, grea de nestemate, e spurcata la gura si repede la manie, iar alte culturi pur si simplu nu exista. Toate canalele de filme, toate, difuzeaza filme americane in proportie covarsitoare. Ce e american acolo n
