Nu mai încape niciun dubiu. Evenimentele religioase reprezintă pentru politicienii autohtoni oportunităţi de a-şi face campanie mai mult sau mai puţin mascată. 

Aceste sărbători pascale au dovedit, pe deplin, „interesul" celor ce „slujesc" poporul. Şifonaţi de afacerile pe care le învârt, de legile pe care le gândesc în funcţie de interesele de grup, de lipsa de responsabilitate dovedită tot mai des şi în diverse situaţii, politicienii încearcă să-şi schimbe imaginea publică. Cum? Apelând la biserică, instituţia care se bucură de încrederea românilor într-un procent invidiat de cei ce stau la mâna electoratului pentru a-şi asigura un loc călduţ pentru patru - cinci ani. Într-un an în care formaţiunile politice şi ai lor candidaţi vor avea de trecut două teste electorale cu miză importantă - alegerile pentru Parlamentul European şi cele prezidenţiale, participarea la evenimentele religioase le-ar putea aduce voturi importante. Cu figuri evlavioase, spăşiţi şi pătrunşi de semnificaţia evenimentului creştin pe care îl sărbătoresc, politicienii îşi fac apariţia în lăcaşurile de cult. Dar, nu înainte de a anunţa presa, autorităţile locale etc. Inevitabil, lumea se înghesuie pe unde vreun lider politic îşi anunţă prezenţa. Măcar de curiozitate, să vadă cum era îmbrăcat, de cine era însoţit, dacă ştie să facă semnul crucii, să se roage sau să facă mătănii. „Interesul" este cu atât mai mare, cu cât în anturajul politicianul există vreo persoană ce ar putea genera priviri furişe ale acestuia sau complimente ce apoi sunt întoarse pe toate părţile. Toate au, însă, un singur scop... şi acela electoral. Toţi politicienii care apelează la o „reclamă" de acest gen nu vor decât să-şi arate semenilor „latura umană"... Dacă ar aprinde o lumânare într-un lăcaş oarecare, iar credincioşii l-ar întâlni întâmplător, impresia creată n-ar fi mai bună, mai reală? Eu cred că da.

Un