Pasiunea recentă a primarului Mariean Vanghelie este să antreneze în probleme de securitate globală o "brigadă" de zece pui de pisică neagră.

La ora din noapte când edilul îşi începe programul la Primărie, mogâldeţele de smoală se aliniază pe covor, după ce în prealabil şi-au făcut încălzirea gudurându-şi cozile printre picioarele primarului. Profesorul Vanghelie se aşază în genunchi şi îşi scoate cravata ca s-o folosească pe post de motocei şi lasou.

Mâţele încep să se agite şi se aruncă una după alta prin laţul frânghiei de ocazie, apoi încep să miaune întocmai precum sirenele Poliţiei. Profesorul Vanghelie bate energic cu mâna deasupra covorului, iar puii ciulesc urechile şi se reped într-un cerc aproape concentric asupra palmei sale, dar nu-l muşcă şi nici nu-l zgârie.

"Aşa, vitejii mei, când vă înfigeţi colţii, nu o faceţi decât atunci când spun eu şi acolo unde spun eu", zice cu voce tare primarul, în timp ce biciuie podeaua cu cravata sa roşie, de bărbat de succes. Pisicile se înfoaie şi se tăvălesc neastâmpărate, mai ales că le miroase, din buzunarul de la piept al primarului, a peştişor, delicatesa pe care o preferă.

Într-adevăr, profesorul Vanghelie scoate de la piept cele două bucăţi de somon învelite într-o foaie de ziar de opoziţie. "Dacă aţi fost cuminţi, v-am luat peşte fără oase. Şi solzişorii i-am scos eu, să nu care cumva să vă înecaţi", le flutură mâţelor pe la boticuri bunătăţile aduse. Dar nu le oferă nimic deocamdată. Proba de foc a antrenamentului constă în echilibristica fiecărei pisici pe globul de pe biroul său.

Pe modelul globului pământesc, profesorul Vanghelie a făcut globul Capitalei, iar câteva beculeţe au rostul de a semnaliza graniţa Sectorului 5. Fiecare mâţă are aria sa de responsabilitate şi cum pâlpâie beculeţele respective trebuie să pună laba pe zona sa. Ce mai, deşt