Parlamentarii s-au mobilizat si au adoptat rapid proiectele prin care si-au acordat drepturi si privilegii, precum pensiile de lux si indemnizatia tranzitorie pentru cei care nu mai "prind" un loc de senator ori deputat. Au fost facute uitate, in schimb, proiectele deranjante, dar si o serie de acte guvernamentale cu greutate, vizand privatizari sau folosirea banilor obtinuti in urma acestora. Este greu de spus de ce au preferat "alesii" sa nu puna in dezbatere ordonantele Guvernului, insa e cert ca actele si-au produs de mult efectele si nu ar mai putea fi facut ceva. Recordul de vechime il detine o ordonanta de urgenta din 1997, privind destinatia sumelor incasate de Fondul Proprietatii de Stat in cadrul procesului de privatizare, in cazul careia, dupa un prim raport negativ si retrimiteri repetate la comisie, s-a decis "temporizarea". De o vechime considerabila in Parlament se bucura si ordonanta de urgenta prin care s-au acordat o serie de facilitati in scopul finalizarii privatizarii S.C. Petromidia S.A. Constanta. Dezinteres s-a putut observa si in cazul unei initiative cetatenesti referitoare la finantarea invatamantului si in cazul mult invocatei Legi a lustratiei, ultima aflandu-se in Parlament din mandatul trecut. In schimb, pentru proiectul prin care si-au acordat pensii speciale "alesii" au avut nevoie de mai putin de sase luni.

De un parcurs parlamentar deosebit de rapid s-au bucurat proiectele prin care "alesii" si-au acordat drepturi si privilegii, fiind facute uitate, in schimb, propunerile care deranjau sau o serie de acte guvernamentale. De fapt, multe dintre actele normative lasate "la dospit" in Parlament sunt ordonante de urgenta ale Guvernului, ceea ce inseamna ca si-au produs de mult efectele, fara a primi insa si votul "alesilor". Motivele pentru care s-au ferit senatorii si deputatii sa dezbata respectivele proiecte sunt gre