Revenirea lui Becali in politica, alaturi de Vadim, cu sase luni inaintea alegerilor prezidentiale, ar putea scoate din inertie electoratul sarac al mahalalelor din sate si orase, dezinteresat de politica, dar preocupat de marile scandaluri. Cu aura razboinicului nedreptatit si atacat pe la spate de justitia autohtona precara, Gigi Becali ar putea strange de partea sa frustrarile si nemultumirile celor care traiesc la marginea societatii, celor care nu au beneficiat in nici un fel de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, celor care se regasesc in discursul simplist si dezlanat al patronului de la Steaua. Cresterea si descresterea sa de la 1 la suta in 2005 la 10 la suta in 2006 si apoi din nou la 1 la suta dupa alegerile de anul trecut tine mai degraba de contextul social si politic decat de actiunile sale, desi tendintele sale de vataf pe terenul de fotbal ii indeparteaza pe fanii sai naturali.

Potentialul sau electoral ar putea reveni la cele zece procente o data cu desfasurarea culiselor de circ politist, criza economica si lehamitea de politica. Asocierea cu PRM, care inainte sa-l invite pe Becali in partidul sau era cotat de sondaje cu 5 la suta din optiuni, cu o luna si jumatate inaintea alegerilor europarlamentare, sugereaza ca predilectia pentru curentele extremiste se accentueaza o data cu deteriorarea economica. Votantii potentiali ai lui Becali considera intr-o proportie mai mare decat ceilalti nemultumiti, potrivit unei cercetari publicate de Fundatia Soros, ca tara merge intr-o directie gresita, ca sunt nemultumiti de nivelul lor de trai, ca viata lor s-a inrautatit si ca in viitor nu le va merge mai bine. Peste 70 la suta din sustinatorii lui spun ca homosexualitatea ar trebui interzisa prin lege si aproape 50 la suta sustin pedeapsa cu moartea pentru cei care comit infractiuni grave.

Spre deosebire de Vadim Tudor, care a