Ion Mincă era tractorist în 1989, unul dintre cei mai buni mecanizatori din judeţul Olt. Cum a fost ultima mare campanie de primăvară planificată?
După ce a absolvit o şcoală temeinică profesională, de Mecanică agricolă, şi după 20 de ani de muncă pe tractor, cât făcuse în anul 1989, Ion Mincă se poate lăuda că "învăţasem să învârt piesele de tractor, mai ceva ca Hagi mingea". "Ca să fii tractorist înainte de 1989 trebuia mai întâi să faci profesionala de Mecanici agricole, unde învăţai totul: cum arată piesele de tractor, maşinile agricole, protecţia muncii sau circulaţia rutieră. Aveam machete ale tractorului la Profesională, am învăţat din ce se compune un tractor. La atelier amestecam piesele şi apoi le îmbinam din nou. Pot să fac un tractor cu ochii închişi."
TARLAUA LUNGĂ, FĂRĂ APĂ, FĂRĂ UMBRĂ
Campania de primăvară din anul 1989 l-a prins pe Ion Mincă în acelaşi loc ca şi ultimele două decenii de muncă pe tractor, în localitatea Gostavăţu, judeţul Olt. Aici se semănau atunci numai culturile propice solului şi climei locale. Pe cele 1.200 de hectare, câte erau arondate SMA-ului la care lucra, se cultivau în general fasole, mazăre, sfeclă, porumb şi floarea-soarelui.
"Programul lucrărilor de primăvară, semănatul, începea la 7 dimineaţa şi se oprea noaptea târziu. Totul era calculat bine: discuit, combinator, ierbicidat şi semănat. Conducerea stabilea cât se seamănă din culturile astea şi cât nu. Fiecare tractorist era cu tractorul lui. Era o echipă la discuit, o echipă la semănat. După semănat, începea campania de fertilizat. Contractele erau «în acord», aveam normă: făceai mai mult, luai mai mult. Salariul de bază de 2.200 lei era numai iarna, la reparaţii. Aveam mai mult liber, erau mai multe tractoare şi fiecare făcea treaba lui. Răspundeam de calitatea lucrării. Toamna te penalizau imediat dacă recolta era slabă
