● La philosophie des vapeurs, Edition présentée et annotée par Sabine Arnau, Mercure de France, 2009
Astăzi, pentru a vorbi despre dispoziţii schimbătoare sau despre diverse tulburări, folosim termeni precum: oboseală cronică, depresie, căderi de calciu, colon iritabil, nervi la stomac, toane, mofturi sau fiţe. Căutăm cauza în gene, în mediatori chimici, în presiunea atmosferică ori socială, în mare vogă este atotvinovatul stres oxidativ. Cu vreo trei sute de ani în urmă, pentru a denumi cam aceleaşi disfuncţii, toată lumea " în Franţa, cel puţin " vorbea despre "vapori".
Pentru o gamă foarte diversă de afecţiuni nu foarte grave, dar supărătoare, nici că putea fi găsit un termen mai adecvat în acea epocă. Într-un decor plin de volute, printre mobile suple ce ondulau într-un contur fluid, cu peruci buclate sau coafuri amplu tapate "monte-au-ciel", într-o îmbrăcăminte numai volane dantelate, jabouri înfoiate, voaluri spumoase, jupoane foşnitoare, savurînd atît jocul bulelor de aer din fîntîni arteziene cît şi efervescenţa din cupele de şampanie, ce putea fi mai potrivit decît să fii "vaporoasă" sau "vaporos" (da, şi bărbaţii erau pe vremea aceea "volatili", mai ales dacă erau aristocraţi sau gens de lettres). Într-o atmosferă de curte ce punea mai presus de orice lejeritatea, fineţea, vorbele ascuţite de spirit, unde se începea o masă printr-un soufflé şi se termina printr-o mousse, nu e de mirare că stările sufleteşti, micile dezagremente trupeşti erau reprezentate şi resimţite într-un fel în care să "rimeze" cu toate celelalte detalii diafane care compuneau universul cotidian.
Sabine Arnaud readuce în atenţia publicului vaporii de odinioară, reeditînd două texte care s-au bucurat de mare trecere în secolul al XVIII-lea. Sub semnătura lui Pierre Hunauld, în 1756 a fost publicată pentru prima oară Dissertasion sur les vapeurs et les pertes de san
