Rodica Ion
Foto: HotNews.ro
"Nu sunt indragostita de pictura, nu pot fara ea, dar indragostita nu sunt. E un fel de curva din punctul meu de vedere, ne are pe toti, prin fascinatia ei si prin faptul ca odata ce-ai prins-o, nu mai poti, esti dependent de ea si dai bani pentru ea", marturiseste pictorita Rodica Ion in ajunul expozitiei "Culise". Corpul uman ma inspira desi nu-l pictez si nu-l desenez indeajuns, anatomia si tot ce ascunde masca asta. Starile ma inspira foarte mult.
Am refuzat toata copilaria sa desenez sau sa pictez pentru ca am considerat ca pictez urat, fac urat printesele si n-am vrut. La un moment dat am inceput sa fac o scoala populara de arta paralel cu liceul, nu mi se parea o treaba serioasa sa faci arte, am facut un liceu de litere in Constanta, singurul liceu de arta, George Calinescu.
Pana in clasa a XII-a habar n-am avut ca se fac studii superioare de arta, mi se parea absurd, ce inseamna asta sa faci atatia ani de scoala studiind un hobby? M-am dus la o scoala populara de arta unde directorul de acolo a vazut cum faceam eu ce faceam. M-a atras, mi-a pus carbunele in mana si asta a fost microbul. Nu stiu daca sunt mai indragostita de culoare sau de desen. Imi plac foarte tare amandoua si ma plimb intre ele.
Tot ceea ce este pictura este viata mea, pentru mine conteaza si cum sta un pahar pe masa, totul face parte din compozitia din jurul meu, nu e meserie disociata de viata, nu simt asta.
De multe ori stau zile in sir la o terasa, multi dintre colegii mei sunt la program si spun "astazi am fost la atelier". Dar acum unde esti? Nu e tot munca ta? Tot ce observ in jurul meu face parte din munca mea, n-am senzatia ca se rup lucrurile. E viata mea, n-am senzatia ca e o meserie.
Ma inspira te miri ce. Corpul uman ma inspira desi nu-l pictez si nu-l desenez indeajuns, anatomia si tot
