Mulţi „oameni mari” s-ar minuna să-şi vadă creaţiile din copilărie în caietul special al Lelicăi Damian, de pe vremea când ţinea cercul de literatură şi teatru de la Palatul Copiilor Lelica Damian a ajuns în Bistriţa-Năsăud dintr-o întâmplare. Nici nu ştia unde se află judeţul pe hartă când a absolvit Facultatea de Filologie şi a fost repartizată ca profesor de limba şi literatura română la o şcoală de pe Valea Şieului. „În 15 august 1970 m-am dus cu tata în «turneu» să găsim postul. Dacă nu ne prezentam la post, se spunea că trebuie să plătim şcolarizarea”, îşi aminteşte ea. După ce a ajuns în satul cu pricina, stătea cu bagajele făcute tot cu gândul că o să se întoarcă acasă. Însă, mai târziu, „acasă” avea să devină Bistriţa, pentru ea. În 1988 a fost mutată în oraş, unde lucra cu o grupă de copii cu probleme, pe care îi ajuta la teme şi îi supraveghea. Nu era un lucru uşor, pentru că trebuia să se coboare la nivelul lor de gândire, să-i înţeleagă şi să fie tot timpul pregătită pentru ieşirile lor imprevizibile. Nu peste mult timp, a avut ocazia să lucreze cu alţi copii, care, de data aceasta, trebuiau să se ridice ei la nivelul îndrumătorului. După revoluţie, a început să ţină un cerc de literatură şi teatru la Palatul Copiilor, cerc de care s-a ocupat mai bine de 15 ani.  

Caietul cu poezii şi povestiri

Înainte de 1989, instituţia care se ocupa cu diverse activităţi extraşcolare ale elevilor se numea Casa Pionierilor. Din 1990, denumirea s-a schimbat în Casa Elevilor sau Casa Copiilor, dar lumea o confunda cu centrul de plasament. Astfel, s-a convenit ca denumirea să fie Palatul Copiilor în reşedinţele de judeţ, iar la filialele din alte oraşe, Clubul Elevilor. Aici, elevii au ocazia să intre în cercuri de literatură, teatru, chimie, protecţia mediului, dansuri moderne, tenis de masă, construcţii de aeromodele, navomodele ş.a. Lelic