Am tot citit textele unor teologi sau simpli credincioşi sau profeţi falşi în zilele astea. Ştiţi probabil că religia nu mă interesează decît strict cultural şi militez destul de des împotriva agresivităţii BOR-ului. Asta nu înseamnă că nu mi-am păstrat curiozitatea pentru eventuale voci raţionale sau provocatoare din zona religioasă. Nonconformismul lipseşte încă. Raţionalul însă e prezent.

Voi recomanda două locuri unde puteţi găsi texte despre credinţă sau cu preocupări religioase scrise cu bună credinţă. O fac pentru că m-am săturat de discursuri a la Dan Puric, amatorism teologal-literar

prezentat cu artificii vulgului snobo-religios. Astfel de explozii cu pretenţii culte îmi par extrem de periculoase atunci cînd nu sînt infinit de comice.

Aşa că prefer fie un tip care îşi declară onest credinţa şi încearcă să-şi transfere obsesiile în limbaj cotidian, ne-sacru. E vorba despre Mihnea Măruţă cu un blog şi cu nerv jurnalistic, şi cu multe alte chestiuni mişto pe lîngă “teme religioase”. O întrebare de ultrabunsimţ am citit chiar zilele trecute: de ce nu e ortodoxia o temă importantă în cinematografia estului?

Celălalt e un bun poet şi prozator, Stefan Bastovoi, devenit peste noapte, acum citiva ani ieromonahul Savatie. Nu am inteles ce s-a intimplat, nici nu-l stiam decît din unele texte “profane”. Cert e ca omul nu e complet posedat de avint bigot si ca are mestesug literar in popularizarea unor chestiuni teologale. Am inteles ca e si un soi de vedeta printre dreptcredinciosi si dreptcredincioase. Si nu intimplator. Are un stil de abordare calm si senin in unele probleme mai putin spinoase (ma rog, are si vechile obsesii si fixuri peste care unul ca mine poate cu greu sa treaca): Nu este adevarat ca intre ortodocsi si romano-catolici exista numai neintelegeri. Cel putin, exista un amanunt simpatic, pentru care acestia ar fi gata sa se un